Se spune că presa este cea de-a patra putere în stat şi că o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte, dar niciodată un jurnalist şi un stop-cadru nu au putut influenţa soarta unui meci de fotbal precum s-a întâmplat în urmă cu 31 de ani, când Brazilia şi Chile s-au înfruntat pe Maracana într-un meci decisiv pentru calificarea la Coppa del Mondo din 1990. Cine câştiga, mergea în Italia, iar cine pierdea, rămânea acasă. Într-un asemenea context, avea să se producă cea mai mare farsă din istoria fotbalului. Noroc cu un fotograf inspirat, datorită căruia Brazilia şi-a putut menţine intact recordul participărilor la toate ediţiile Cupei Mondiale.
Era 3 septembrie 1989. Brazilia era între generaţia boemă a lui Zico, Socrates şi Falcao şi cea acoperită de glorie în 1994, a lui Romario şi Bebeto, iar Chile era încă departe de epoca tandemului de foc Salas – Zamorano. Pe vremea aceea, echipele din America de Sud nu jucau fiecare cu fiecare în sistem de campionat precum astăzi, ci erau repartizate în trei grupe preliminare. Cu două puncte avans în grupa din care mai făcea parte şi Venezuela, pentru Selecao era suficient şi un egal pe Maracana, în faţa a 180 de mii de spectatori, ca să obţină biletele pentru Italia Novanta.
După 1-1 în tur la Santiago, chilienii erau obligaţi să învingă pentru a se califica la primul lor Mundial după cel din 1982. Brazilia a deschis scorul imediat după pauză prin Careca, astfel că misiunea oaspeţilor era aproape imposibilă. Numai că portarul Roberto Rojas a căutat eliminarea Braziliei în cel mai meschin mod cu putinţă! Cu douăzeci de minute înainte de final, o petardă a fost aruncată dintr-o peluza în careul chilienilor, moment in care goalkeeper-ul vizitatorilor s-a prăbuşit pe teren şi a început să se tăvălească, iar, când au ajuns în dreptul său, ceilalţi jucători şi arbitrul au remarcat ca Rojas sângera la nivelul capului. Acesta a fost scos de pe teren chiar de colegii săi, iar oficialii au decis suspendarea jocului.
„Eram îngrozit. M-am gândit imediat că am putea pierde şansa de a merge la Cupa Mondială”, şi-a amintit mai târziu căpitanul Braziliei de atunci, Ricardo Gomes. Deşi preşedintele Federaţiei Braziliene de Fotbal, Ricardo Teixeira, era chiar ginerele şefului cel mare de la FIFA, Joao Havelange, Ţara Cafelei se temea de ce era mai rău.
La sfârşitul anilor ’80, tehnologia nu era atât de avansată precum în zilele noastre, astfel că nicio cameră a televiziunii care a transmis meciul nu a putut surprinde fidel ce s-a întâmplat cu adevărat în preajma porţii chilienilor.
Salvarea a venit de la un fotograf aflat la marginea terenului, Paulo Teixeira, care a văzut cum acea petardă a căzut la câţiva metri de Rojas şi şi-a dat seama că acolo este vorba de o mascaradă. Numai că nici el nu izbutise să prindă niciun cadru pe aparatul său! Totuşi, a avut inspiraţia de a-l întreba pe un amic de-al său, Ricardo Alfieri, dacă nu cumva a capturat momentul în care respectivul proiectil a ajuns pe teren. Acesta nu ratase vreun stop-cadru, însă, cum avea de respectat un contract cu o revistă din Japonia, trebuia să trimită filmul la Tokyo a doua zi pentru a fi developat! Teixeira i-a spus în vâltoarea evenimentelor: „Eşti singurul care poate dovedi că Rojas a trişat şi că minte. Nu pot să te las să trimiţi din ţară filmele astea neprocesate!”
În acea noapte, fotografiile au fost developate şi au relevat ceea ce doar Paulo Teixeira văzuse cu ochiul liber: petarda a căzut la câţiva metri de Roberto Rojas, fără a-i produce vreo rană. Ulterior, avea să se dovedească faptul că chilianul, un portar foarte apreciat în America de Sud şi care evolua chiar în Brazilia la Sao Paulo, şi-a produs singur sângerarea cu o lamă ascunsă în mănuşi! Fotografiile-document au fost difuzate a doua zi, în premieră, de televiziunea O Globo, care a plătit pentru ele cinci mii de dolari, iar preşedintele Federaţiei Braziliene, Ricardo Teixeira, le-a transmis mai departe către FIFA. În faţa acestor evidenţe, forul mondial a acordat victoria Braziliei cu scorul de 2-0, prin care Selecao a ajuns la Coppa del Mondo, şi a decis excluderea naţionalei chiliene din preliminariile pentru Cupa Mondială din 1994, iar Rojas a fost suspendat pe viaţă din fotbal.
Toate acestea nu ar fi fost, însă, posibile dacă o fotografie nu ar fi spus mai mult de o mie de cuvinte!
You may also want to read
Interesanta poveste, chiar nu stiam. Oricum, Brazilia a avut atunci o generatie modesta pentru asteptarile lor. Dovada eliminarea din optimi in fata Argentinei, care avea o generatie si mai modesta, cu exceptia a doua, trei nume.
Totusi, Argentina era campioana mondiala.
Foarte interesant. Am citit o mulțime de povești din istoria fotbalului, dar pe asta chiar nu am auzit-o niciodată. Acum există și tehnologie video pe linia porții, care și-a arătat eficiența la Mondialul din Brazilia. Cel mai relevant exemplu este victoria Costa Ricăi în fața Italiei, când Bryan Ruiz a trimis cu capul în transversală.
Eu mi-am amintit de ea recent dupa ce am văzut știrea la vechiul telejurnal comunist. Acum doar am aprofundat povestea și am redat-o.
Uau. Incredibil
Pingback: CUM A SCAPAT INTER DE CEL MAI RUSINOS ESEC EUROPEAN - Bogdan Socol