Nicio adversitate de pe un teren de fotbal între două echipe naționale nu a adunat atâta istorie și atâtea bătălii precum El Clasico del Rio de la Plata, Uruguay – Argentina. Cea mai veche și mai disputată rivalitate existentă între naționalele de fotbal la nivel mondial, în afara Marii Britanii, este înaintea episodului cu numărul 200 al unei povești născute la începutul secolului XX. Pe 20 iulie 1902, Argentina și Uruguay s-au întâlnit pentru prima oară la Montevideo în primul duel oficial internațional din afara Marii Britanii, iar de atunci, fiecare ciocnire de pe teren a avut parte de elemente ce i-au sporit farmecul și autenticitatea.
Această întrecere între cele două țări unite, dar și despărțite de Rio de la Plata a început încă de la introducerea fotbalului pe continentul sud-american, în secolul XIX. Astfel, în 1867, a luat ființă primul club din America de Sud, Buenos Aires Football Club, iar trei ani mai târziu, sportul-rege ajungea și în Uruguay. După ce în 1888, a început o întrecere anuală între cluburile din Buenos Aires și Montevideo, Argentina a fost mai rapidă și în organizarea primului campionat domestic, în 1891, cu nouă ani înaintea uruguayenilor. Totodată, cele dintâi federații apărute în America Latină au fost cele din Argentina și Uruguay, care au inițiat și primele competiții de pe continent.
În 1905, lua naștere Copa Lipton, turneu disputat între cele două națiuni până în 1992 și al cărui trofeu a fost oferit de magnatul scoțian al ceaiului Thomas Lipton, cu condiția ca echipele să fie compuse exclusiv din localnici.
Cu patru ani înainte, Argentina și Uruguayul s-au înfruntat prima oară pe un teren de fotbal, pe 19 mai 1901, dar întâlnirea, câștigată de reprezentativa Țării Tangoului cu 3-2, nu a fost considerată oficială întrucât nu a fost organizată de federația uruguayană, ci de clubul Albion FC, pe terenul căruia s-a și disputat meciul. Un an mai târziu, a fost consemnat primul meci internațional oficial în afara Marii Britanii, pe 20 iulie 1902, tot la Paso del Molino din Montevideo, iar Argentina a câștigat cu un categoric 6-0. Până în prezent, au avut loc 199 de confruntări în ceea ce a devenit cunoscut drept El Clasico Rioplatense, iar Argentina domină autoritar la capitolul victoriilor directe: 91 față de cele numai 59 ale celeștilor.
Dar multe dintre aceste cifre pălesc cumva în raport cu două dintre marile triumfuri ale fotbalului uruguayan: câștigarea titlului olimpic în 1928 și a primei Cupe Mondiale în 1930, ambele obținute după succese în finalele cu Argentina.
Și mai surprinzător este faptul că Uruguay și Argentina sunt cele mai de succes naționale din istoria Copei America, cu câte 15 titluri fiecare, dar niciodată cele două rivale nu s-au întâlnit în vreo finală în cea mai veche întrecere continentală de pe mapamond. În schimb, rivalitatea lor s-a amplificat foarte mult după prima medalie olimpică de aur câștigată de celești în 1924, la Paris.
La scurt timp după întoarcerea triumfală a Uruguayului acasă, a fost organizată o dublă confruntare cu Argentina. Primul joc, disputat la Montevideo, s-a încheiat la egalitate, 1-1, dar a avut parte de un eveniment neprevăzut, invadarea terenului de către public. Asta a făcut ca revanșa de la Buenos Aires să fie amânată câteva zile, timp în care a fost montat un gard uriaș între tribune și gazon, ceea ce reprezintă un moment crucial în istoria fotbalului sud-american.
Înaintea jocului, fanii gazdelor au aruncat cu pietricele în jucătorii Uruguayului, iar Argentina s-a impus cu scorul de 2-1, unul dintre goluri fiind înscris direct din corner. Era pentru prima oară când un gol era marcat astfel, iar cel care a patentat această execuție a fost Cesareo Onzari. Cum el a înscris împotriva campioanei olimpice, reușita a intrat în folclorul fotbalului drept „golul olimpic”.
Ridiculizați adesea de vecinii lor de dincolo de Rio de la Plata, care spun că Uruguayul este doar „un barrio de Buenos Aires” (un cartier al Buenos Aires-ului), întrucât populația capitalei Argentinei este de peste patru ori mai mare decât întreaga lor țară, „celeștii” și-au luat revanșa în finala turneului olimpic din 1928, de la Amsterdam.
Meciul pentru medalia de aur s-a încheiat la egalitate, 1-1, astfel că a fost nevoie de o rejucare peste trei zile, iar Uruguayul s-a impus cu 2-1 grație golului decisiv înscris de Hector Scarone. Totuși, în spatele acelui triumf al uruguayenilor ar fi stat și două lucruri care țin mai mult de superstiții decât de chestiuni pur sportive. Astfel, Adhemar Canavessi și-a dat seama chiar înaintea finalei că a purtat mereu ghinion echipei sale atunci când întâlnea Argentina, așa că a hotărât să se autoelimine pentru a rupe blestemul. De fiecare dată când îi înfrunta pe argentinieni, Uruguayul pierduse, ba mai mult, ultima oară Canavessi a avut și proasta inspirație de a marca în proprie poartă. Prin urmare, a coborât din autocarul care ducea naționala celestă spre stadion, iar deznodământul este binecunoscut.
Totodată, faimosul cântăreț Carlos Gardel le cântase jucătorilor argentinieni la hotelul unde erau cazați, cu o seară înaintea finalei, un tango intitulat Dandy, special pentru a le aduce noroc. Doar că efectul a fost exact invers, așa cum au stat lucrurile și după finala Cupei Mondiale din 1930, câștigată tot de Uruguay cu 4-2, deși Argentina a condus la pauză cu 2-1.
Eșecul din finala olimpică din 1928 a declanșat un val imens de furie la Buenos Aires, unde ambasada Uruguayului a fost bombardată cu pietre. Un an mai târziu, argentinienii și-au luat o mică revanșă prin câștigarea titlului de campioni ai Americii de Sud în urma unui succes chiar în fața Uruguayului, dar amărăciunea pierderii celor două finale din 1928 și 1930 cu greu a putut fi ștearsă.
Cele două rivale s-au mai întâlnit o singură dată la Cupa Mondială, în optimile din 1986, când Argentina lui Maradona s-a impus cu 1-0 în drumul spre trofeul suprem. Acum, chiar la episodul 200 al rivalității lor centenare, reprezentativa din Țara Tangoului ar putea să dea lovitura de grație vecinilor de dincolo de Rio de la Plata prin aruncarea lor în afara locurilor care duc la Cupa Mondială din Qatar.
Semn că trecerea anilor nu face decât să accentueze și mai mult dorința de victorie și de umilință a adversarului din El Clasico del Rio de la Plata. Cel mai vechi și mai aprig derby internațional din afara Marii Britanii.
written by You may also want to read
