Am asteptat 5 zile ca sa pot vedea, in sfarsit, albastrul cerului de deasupa capitalei Chinei. La ce povesti auzisem inainte de venirea aici si la cum au stat lucrurile in primele patru zile in Beijing, ma asteptam sa mai ma bucur de lumina soarelui poate doar in momentul in care voi ajunge la Marele Zid, aflat la 80 de kilometri de poluarea capitalei, sau si mai rau cand ma voi intoarce acasa. Dar miracolul s-a produs chiar pe 12 august, cand am putut admira cerul albastru printr-o perdea groasa de nori si smog.

Acesta poate fi unul dintre efectele reducerii traficului in Beijing pe timpul Jocurilor Olimpice, o consecinta a faptului ca localnicii au primit liber de la serviciu intre 20 iulie si 20 septembrie. Intr-o cu totul alta perioada, circulatia in capitala Chinei ar fi fost infernala. Chiar si acum, insa, fiecare iesire pe strazile Beijingului reprezinta o adevarata aventura.

In primul rand, m-a frapat faptul ca pietonii sunt cei care cedeaza prioritatea soferilor chiar si atunci cand sunt pe trecerea de pietoni. Toata lumea merge haotic prin Beijing. Soferii nu se asigura, nu dau semnale, se asteapta ca ceilalti sa fie mai atenti decat ei si sa-i evite, iar biciclistii reprezinta un adevarat pericol social. Si pentru pietoni, dar si pentru soferi. Indiferent ce se intampla, ei nu se uita si sunt in stare sa dea si peste tine.

Facebook Comments