Puțini fotbaliști de top au avut o personalitate mai puternică decât legendarul portar al lui Bayern Munchen și al naționalei Germaniei, Sepp Maier. Cu un remarcabil simț al umorului și cu numeroase gesturi și replici care au intrat în folclorul fotbalului german, Maier a fost și unul dintre cei mai redutabili cerberi din istoria sportului-rege. Povestea lui este desprinsă din ediția a doua a cărții „100 de fotbalisti legendari”, care va aparea in acest an.
Supranumit „Die Katze von Anzing” datorită reflexelor sale uluitoare, a vitezei de reacție, a flexibilității incredibile și a agilității sale, Maier a câștigat toate trofeele majore la nivel de cluburi și de echipe naționale: patru titluri de campion al Bundesligii, patru Cupe ale Germaniei, trei Cupe ale Campionilor Europeni, o Cupă a Cupelor, o Cupă Intercontinentală, Cupa Mondială din 1974 și Campionatul European din 1972. Totodată, el este singurul goalkeeper desemnat de trei ori Jucătorul Anului în Germania, trofeu pe care l-au mai obținut doar alți cinci portari: Hans Tilkowski, Harald Schumacher, Andreas Kopke, Oliver Kahn și Manuel Neuer.
Declarat Portarul Secolului XX în Germania, Sepp Maier a fost și un adevărat trendsetter în ceea ce privește vestimentația portarilor datorită jambierelor lungi purtate în fiecare meci, dar mai ales a mănușilor stil „Mickey Mouse”. El este chiar recunoscut oficial drept primul portar care a apărat cu mănușile devenite astăzi un accesoriu standard pentru orice goalkeeper. Mai mult, Maier a fost și un pionier al rolului de portar-libero, tot mai des întâlnit în epoca modernă a fotbalului, dar o raritate în acele timpuri, prin părăsirea adesea a propriului careu pentru a opri din fașă atacurile adverse.
Dincolo de performanțele excepționale și de faptele de vitejie de pe gazon, Sepp Maier a rămas în amintirea iubitorilor de fotbal prin numeroasele vorbe de duh și prin tot felul de giumbușlucuri, care i-au sporit popularitatea. Cea mai faimoasă întâmplare de acest gen s-a petrecut la un meci cu VfL Bochum, în care Maier, plictisit de lipsa activității între buturi, și-a găsit de lucru, urmărind o rață intrată clandestin pe teren. Și Sepp nu s-a lăsat până nu a prins pasărea care se aventurase pe gazon, spre amuzamentul publicului de pe Olympiastadion. „Am mereu o atitudine pozitivă față de viață pentru că fericirea și umorul sunt cele mai importante lucruri pentru mine”, și-a expus Maier filosofia de viață.
Josef Dieter Maier s-a născut pe 28 februarie 1944 la Metten, o municipalitate din Bavaria, și a început fotbalul la un club local, TSV Haar, în 1952, înainte de a ajunge la academia lui Bayern Munchen în 1959. Peste trei ani a debutat în poarta grupării bavareze, unde va juca întreaga sa carieră până în 1979, când s-a retras în urma unui accident de circulație. „Eram o echipă atât de puternică, poate cea mai bună a lui Bayern din toate timpurile. De ce să îmi fi dorit să plec vreodată? Iar noi, bavarezii suntem foarte atașați de rădăcinile noastre. Nu este foarte ușor să fim replantați altundeva”, și-a declarat Sepp atașamentul față de culorile lui Bayern, pentru care a disputat 536 de meciuri. Dintre acestea, 473 au fost în Bundesliga, iar 422 au fost consecutive, ceea ce reprezintă un record național în Germania. Practic, între 1966 și 1979, în momentul retragerii, nimeni nu a reușit să îl mai scoată din poarta lui Bayern!
Sepp Maier a debutat în naționala Germaniei de Vest în 1966, când a participat și la prima sa Cupă Mondială, la turneul final din Anglia fiind rezerva lui Hans Tilkowski. Însă la următoarele trei ediții ale Mundialului, Maier a fost titularul de necontestat între buturile „panzerelor”. În 1970, a apărat în toate meciurile, inclusiv în semifinala pierdută cu 3-4, după prelungiri, în fața Italiei, dar nu a mai jucat în jocul pentru locul al treilea, câștigat de nemți cu 1-0 în fața Uruguayului.
Devenit campion european în 1972, Sepp Maier s-a încoronat și campion al lumii în 1974 tocmai la el acasă, pe Olympiastadion, în urma finalei câștigate cu 2-1 împotriva Olandei, în care a fost învins doar de la 11 metri. Peste doi ani, Maier a ajuns din nou în ultimul act al Campionatului European, dar a pierdut la lovituri de departajare în fața Cehoslovaciei, unde a fost învins de Antonin Panenka prin celebra „scăriță”, execuția patentată chiar atunci. Și la Cupa Mondială din 1978, din Argentina, Sepp Maier a fost la înălțime, dar Germania Federală nu a putut depăși faza grupelor, iar un an mai târziu, a disputat ultimul său meci în echipa națională, pentru care a adunat 95 de selecții. Până la Manuel Neuer în 2020, Maier a fost cel mai selecționat portar german din istorie.
Cu Bayern, „Pisica din Anzing” a câștigat patru titluri de campion în Bundesliga, în 1969, 1972, 1973 și 1974, patru Cupe ale Germaniei, în 1966, 1967, 1969 și 1971, trei Cupe ale Campionilor Europeni la rând, între 1974 și 1976, Cupa Intercontinentală în 1976 și Cupa Cupelor în 1967. Maier și-a arătat măiestria și clasa și în cele cinci meciuri ale finalelor europene disputate, în care a încasat doar un gol de la Atletico Madrid, în 1974, și a ieșit mereu triumfător. Desemnat de trei ori și cel mai bun fotbalist al anului în Germania, în 1975, 1977 și 1978, el a rămas în slujba lui Bayern și a naționalei mult timp după retragerea din activitatea de fotbalist, la 35 de ani.
Sepp Maier a fost antrenorul portarilor „panzerelor” din 1988 până în 2004, când a fost înlăturat de selecționerul Jurgen Klinsmann. Motivul: Maier declarase că Oliver Kahn ar trebui să fie titularul naționalei în dauna lui Jens Lehmann. Sepp a continuat să lucreze pentru Bayern Munchen până în 2008, când s-a pensionat după ce a fost mentorul a generații întregi de portari.
written by You may also want to read
