Cea mai frumoasă meserie din fotbal este cea de atacant pentru că nimic nu este mai încântător și mai excitant în sportul-rege decât golul. Golgeterii sunt adorați de fanii din întreaga lume și ei se bucură cel mai mult de laurii gloriei. Și asta pentru că obiectivul lor imediat, golul, poate câștiga meciuri, trofee și poate doborî recorduri. Iar istoria fotbalului italian este garnisită de asemenea staruri charismatice, care au încins imaginația a milioane de fani și au făcut atâtea și atâtea stadioane să vibreze la golurile lor.
De la Giuseppe Meazza la Gigi Riva, de la Gunnar Nordahl la Marco Van Basten, de la Gabriel Batistuta la Andrei Șevcenko, și de la Francesco Totti la Filippo Inzaghi, Il Calcio a avut parte de atacanți care, duminică de duminică, erau spaima oricărei apărări. Practic, nicio defensivă nu le putea sta în cale și să le stăvilească apetitul pentru gol și goluri. Dar deasupra tuturor acestor nume fabuloase, încoronate fiecare cu mult râvnitul titlu de Cappocannoniere della Serie A, se află Silvio Piola.
Statistic vorbind cel puțin, el este cel mai mare atacant din istoria campionatului Italiei grație celor 290 de goluri înscrise pe durata a 26 de ani, dintre care 274 au fost în Serie A și 16 în Divisione Nazionale, cum s-a numit prima ligă între 1926 și 1929. În mod paradoxal, deși a fost campion mondial în 1938, Piola nu a câștigat niciun trofeu major cu echipele sale de club, dar măreția sa nu constă în numărul titlurilor obținute, ci în instinctul său aparte de ucigaș în fața porții adverse. Totodată, el a fost un model inspirațional pentru generațiile următoare de atacanți.
Un fotbalist aparte datorită inteligenței deosebite în joc, a calităților fizice și a capacității de a juca și cu spatele la poartă, Silvio Piola s-a distins și prin versatilitatea sa, ce i-a permis să evolueze în mai multe poziții ca extremă, playmaker avansat, la mijlocul terenului sau ca al doilea vârf, remarcându-se și prin numeroasele pase decisive oferite colegilor lui. Dar cel mai bun randament, Piola l-a avut, fără îndoială, în rolul de atacant central, unde și-a pus foarte bine în valoare viteza, forța, oportunismul și finalizarea de excepție, fiind redutabil atât în jocul de cap cât și cu ambele picioare. Cu toate acestea, el a căutat mereu să fie eficient și pragmatic în fața porților adverse decât flamboyant, precum prietenul și colegul de la naționala Italiei, Giuseppe Meazza.
Născut pe 29 septembrie 1913 la Robbio, un orășel din Lombardia situat la 50 de kilometri de Milano, Silvio Piola a debutat în Serie A la numai 16 ani pentru Pro Vercelli într-un meci cu Bologna, disputat pe 16 februarie 1930 și încheiat la egalitate, 2-2. În primul său sezon la seniori, a prins doar trei meciuri, dar totul avea să se schimbe din 2 noiembrie 1930, când a marcat primul său gol în Serie A tocmai împotriva clubului unde va deveni o adevărată legendă, Lazio.
Până la finalul stagiunii, Piola a mai înscris de 12 ori, clasându-se pe locul al treilea în ierarhia celor mai buni marcatori din Serie A. La numai 17 ani. Silvio Piola a avut o înclinație cu totul aparte de a doborî noi și noi recorduri, iar în ediția 1931-1932, a stabilit una dintre performanțele care rezistă și astăzi. El a marcat de patru ori pe terenul celor de la Alessandria într-o partidă câștigată de Pro Vercelli cu 5-4, acesta fiind recordul de goluri în deplasare pentru un jucător în Serie A. Piola nu s-a oprit aici și, pe 29 octombrie 1933, a scris încă o pagină imensă de istorie, înscriind șase goluri în meciul câștigat cu 7-2 în fața Fiorentinei, performanța lui fiind egalată de un singur alt fotbalist, Omar Sivori.
Deși marile cluburi ale vremii din Italia, Torino și Ambrosiana, cum se numea atunci Inter, au încercat să-l transfere, Silvio a ajuns la Lazio în 1934, după 51 de goluri marcate în 127 de meciuri în Serie A pentru Pro Vercelli. Legenda spune chiar că însuși dictatorul fascist Benito Mussolini, unul dintre cei mai de temut oameni ai acelor timpuri, s-a implicat în mutarea lui Piola, solicitând celor de la Inter și Torino să renunțe la transfer. Tot Mussolini a intervenit și când atacantul trebuia să își satisfacă stagiul militar obligatoriu, la 21 de ani, imediat după ce a semnat cu Lazio. Dictatorul italian, care era cel mai important suporter al grupării laziale, i-a dat o derogare special pentru a se concentra doar asupra fotbalului, iar Piola a răspuns cum știa cel mai bine: prin goluri. A debutat cu gol împotriva lui Livorno, iar în primul sezon, a înscris de 21 de ori în 29 de meciuri. Curând, i-a cucerit definitiv pe fanii laziali, care i-au găsit o poreclă ce va deveni o marcă personală: „Piola-gol”.
Silvio a jucat timp de nouă sezoane la Lazio, pentru care a punctat de 143 de ori în 227 de apariții, cifre care îl desemnează drept recordmanul de reușite în tricoul biancocelest. Piola a cucerit două titluri de golgeter în Serie A, în 1937 și 1943, și a sedus întreaga Europă prin execuțiile sale din foarfecă, devenite o specialitate a casei.
Pe 24 martie 1935, Silvio Piola a debutat cu gol în naționala Italiei împotriva Austriei, iar până în 1952, a înscris de 30 de ori în 34 de selecții, ceea ce îl plasează pe locul al treilea în ierarhia marcatorilor all-time ai squadrei azzurra, după Giuseppe Meazza și Gigi Riva. Totuși, statisticile sale ar fi putut fi mult mai bune, dar în 1934, a fost considerat prea tânăr pentru a juca în națională, iar în 1942, Cupa Mondială a fost anulată din cauza celui de- Al Doilea Război Mondial. La Mundialul din 1938, însă, nimeni și nimic nu l-a mai împiedicat pe Piola din drumul spre glorie. El a realizat un parteneriat fabulos în ofensivă alături de Giuseppe Meazza, cei doi conducând Italia spre cucerirea Cupei Mondiale din Franța, unde Silvio a marcat cinci goluri, dintre care două au fost în finala cu Ungaria, câștigată cu scorul de 4-2.
Piola a plecat de la Lazio în stil de mare campion în 1943, după cucerirea celui de-al doilea său trofeu de cappocannoniere, cu 21 de goluri. Următoarea sa destinație a fost Torino, unde a marcat 27 de goluri în 23 de meciuri între 1944 și 1945, cifre care l-au adus în atenția rivalilor de la Juventus. În cei doi ani petrecuți în tricoul bianconero, între 1945 și 1947, Piola a înscris 26 de goluri în 57 de partide, dar nu reușitele au fost cele care l-au scos aici cel mai mult în față, ci faptul că l-a învățat tainele meseriei de atacant și i-a fost mentor unui puști de 18 ani care va deveni o legendă în ofensiva lui Juve, Giampiero Boniperti.
De la un gigant al fotbalului italian, Silvio Piola a ajuns în Serie B, la Novara, în 1947. Cu toate că avea deja 36 de ani, el a continuat să se bucure din plin de fotbal, iar golurile sale au ajutat echipa să promoveze încă din primul lui sezon, care a fost și singurul petrecut în afara primei divizii. Mai mult, Piola nu s-a oprit nici din a stabili alte recorduri, care au rezistat o jumătate de secol. Pe 1 februarie 1953, el a devenit cel mai vârstnic jucător care realizează o dublă în Serie A, la 39 de ani, 4 luni și două zile, tocmai împotriva fostului său club, Lazio. Performanța lui a fost doborâtă abia în aprilie 2016 de Francesco Totti, într-un meci cu Torino. Totodată, la ultimul meci al carierei, când avea deja 40 de ani, Piola și-a ales cea mai frumoasă ieșire din scenă posibilă: cu un gol din foarfecă contra Milanului, devenind cel mai în vârstă fotbalist care punctează în Serie A. Acest record a stat în picioare până în 2007, când a fost depășit de Alessandro Costacurta.
Silvio Piola a încetat din viață pe 4 octombrie 1996, la doar câteva zile după ce împlinise 83 de ani, la Gattinara, în provincia Vercelli, unde și-a început drumul spre culmile gloriei fotbalistice.
Poate că alți atacanți italieni se bucură de o mai mare recunoaștere, dar Piola este singurul om din Il Calcio cu două stadioane care îi poartă numele: la Novara și la Pro Vercelli. Aceasta este recunoștința supremă pentru unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului italian și, fără îndoială, cel mai prolific vârf al tuturor timpurilor din Serie A.
Povestea lui Silvio Piola este desprinsa din editia a doua a cartii „100 de fotbalisti legendari”, care va aparea in acest an.
written by You may also want to read
