„Masopust a fost unul dintre cei mai mari jucători pe care i-am văzut. Dar nu e posibil să se fi născut în Europa. Cu toate acele driblinguri explozive, trebuia să fie brazilian!”, a declarat Pele despre primul fotbalist din Estul Europei care a câștigat Balonul de Aur. Cel mai mare fotbalist din istoria Cehoslovaciei, Josef Masopust a fost considerat și unul dintre cei mai înzestrați mijlocași ai tuturor timpurilor, evidențiindu-se prin pasele sale magistrale și printr-un excelent control al mingii. Avea o calitate ce îl făcea aproape să danseze cu balonul la picior în timp ce își dribla adversarii ca pe niște jaloane și totul într-un ritm alert, incursiunile incitante pornite din propriul teren și încheiate în careul advers intrând în folclorul fanilor drept „slalomul lui Masopust”.

Deși nu prea agrea tackling-urile, capitol unde nu excela, motiv pentru care și-a atras și unele critici, Masopust a compensat printr-un simț de anticipație aparte a mișcărilor adversarilor, interceptându-le majoritatea paselor.

Dar dincolo de toate abilitățile sale deosebite, Josef Masopust s-a distins printr-un spirit nobil pe terenul de fotbal, demonstrat cel mai bine printr-un act de cavalerie greu de imaginat în zilele noastre. În meciul din faza grupelor de la Mundialul chilian din 1962, Masopust a refuzat să îl atace pe marele Pele, după ce a observat că adversarul său este accidentat. Cum în acea perioadă nu existau schimbări, Josef și-a rugat și coechipierii să nu intervină prin tackling atunci când brazilianul are mingea pentru că este deja lovit. Acest gest de noblețe a fost remarcat de un jurnalist care l-a supranumit „Cavalerul” pe Masopust.

Josef Masopust s-a născut pe 9 februarie 1931, într-o familie de mineri cu alți cinci copii, la Strimice, un sat situat în apropierea graniței cu Germania de Vest care nu mai există astăzi, după ce a fost demolat complet în anii ’50 pentru a permite extracția cărbunelui. Josef și-a petrecut o bună parte a copilăriei sub ocupația nazistă care a interzis fotbalul și transformase întreaga regiune într-un lagăr de muncă pentru extracția bogatelor zăcăminte.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Masopust și-a început cariera de fotbalist la clubul ZSJ Uhlomost Most, în 1945, iar cinci ani mai târziu, a ajuns la ZSJ Technomat Teplice, unde a și debutat în prima ligă, la vârsta de 19 ani. După ce a înscris 10 goluri în 54 de meciuri pentru cei de la Teplice, Masopust a fost recrutat de recent înființatul club al armatei ATK Praga, redenumit Dukla din 1956 în cinstea satului slovac care a rezistat eroic în fața atacului violent al naziștilor diin Al Doilea Război Mondial. Aici, Josef Masopust avea să își scrie legenda personală în cei 16 ani petrecuți în tricoul Duklei Praga, pentru care a marcat 79 de goluri în 386 de partide între 1952 și 1968. În această perioadă, el a cucerit opt titluri de campion și trei cupe ale Cehoslovaciei, iar cea mai înaltă performanță la nivel continental a reprezentat-o calificarea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în sezonul 1966-1967, când Dukla a fost eliminată de viitoarea câștigătoare a trofeului, Celtic Glasgow.

Cel mai memorabil meci al lui Masopust pentru Dukla Praga a avut loc în 1959 în timpul unui turneu în America Latină, împotriva lui Santos, echipa proaspătului campion mondial, Pele. Partida s-a disputat în Mexic în fața a 90 de mii de spectatori și a evidențiat toate calitățile lui Masopust, care l-a neutralizat pe Pele și a contribuit din plin la succesul  echipei sale cu scorul de 4-3 prin marcarea a două goluri, după ce brazilienii au condus cu 2-0.

Masopust a debutat în naționala Cehoslovaciei în octombrie 1954 într-un amical disputat împotriva Ungariei, iar până în momentul retragerii, în 1966, a adunat 63 de selecții și a înscris 10 goluri. În 1960, el a ocupat locul al treilea la Campionatul European, după ce reprezentativa Cehoslovaciei a pierdut în semifinale în fața Uniunii Sovietice cu 3-0, dar s-a impus în finala mică cu Franța, cu 2-0. Însă, Josef Masopust își va trăi momentul de glorie absolută în finala Cupei Mondiale din Chile din 1962, când a deschis scorul în minutul 15 al confruntării cu Brazilia. „Cel puțin pentru un minut în acea zi, am fost campionii lumii. Dar înainte de a înțelege bucuria pe care ar fi trebuit să o simt, ei au înscris și mi-au ruinat momentul”, a povestit Josef Masopust într-un interviu acordat spre sfârșitul vieții, în 2013. Brazilia a egalat imediat în minutul 17 prin Amarildo, apoi a mai punctat de două ori în repriza secundă și s-a impus cu 3-1.

Performanța Cehoslovaciei a fost cu atât mai impresionantă cu cât la plecarea spre Chile nimeni nu a venit să le ureze noroc, după cum a mărturisit chiar Masopust: „Oamenii ne spuneau să nici nu ne desfacem bagajele după ce ajungem pentru că ne vom întoarce imediat!”

Ziua de 17 iunie 1962 a fost una cu dublă însemnătate pentru Masopust: nu doar pentru că juca în finala Cupei Mondiale, ci și pentru că era ziua de naștere a soției sale, căreia regimul comunist din Cehoslovacia nu i-a permis să-l însoțească de teama că cei doi ar putea emigra. Astfel, el spera să îi ofere victoria drept cadou, însă i-a lipsit cel puțin un ingredient necesar în realizarea unei lovituri colosale.

„Trebuie să fiu sincer și să spun că nici noi nu am crezut că putem învinge Brazilia. Cunoșteam calitatea lotului lor și nu am prea crezut în noi”, a spus Josef, care a avut parte de un adevărat șoc, alături de coechipierii săi, încă de când a ieșit prima oară pe terenul finalei din Santiago. Și asta pentru că toate meciurile Cehoslovaciei de până atunci s-au desfășurat în fața unor audiențe ce nu au depășit 15 mii de spectatori la Vina del Mar și Rancagua, în timp ce partida decisivă pentru titlul suprem a fost urmărită din tribune de 70 de mii de oameni. „Am simțit că am dat tot ce puteam, dar Brazilia a fost echipa mai bună. Nu am avut remușcări după meci”, a mai povestit Masopust, care a fost primit ca un adevărat erou național la întoarcerea în țară, alături de coechipierii săi. „Totul s-a schimbat față de momentul plecării noastre. Abia am putut ieși din vamă. A fost o adevărată nebunie!”, și-a reamintit Josef, care a fost dezamăgit, însă, de puțina recunoștință arătată de autoritățile din Cehoslovacia: „Din punctul de vedere al fanilor, a fost un succes uriaș, dar nu și pentru oficiali. Am primit doar cinci mii de coroane, echivalentul a 180 de dolari, bani din care au reținut și impozit!”

Josef Masopust s-a consolat, însă cu recompensa supremă pentru un fotbalist la nivel individual, Balonul de Aur, pe care l-a primit la sfârșitul anului 1962, devenind primul est-european laureat de revista France Footbal. Retras din echipa națională după un amical cu Uniunea Sovietică, disputat în mai 1966, lui Masopust i s-a permis spre finalul carierei să plece la un club din Occident. El a semnat cu belgienii de la Molenbeek în 1968, când avea deja 37 de ani, iar după ce a pus umărul la promovarea clubului în prima ligă, și-a agățat ghetele în cui în 1970.

Josef Masopust a apucat să vadă și ridicarea unei staturi în onoarea sa în fața stadionului Duklei Praga, în iunie 2011. Patru ani mai târziu, pe 29 iunie 2015, el a murit la Praga, la vârsta de 84 de ani.

P.S. Povestea lui Josef Masopust poate fi citită și în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.

Facebook Comments