Oamenii care trec pe langa noi, incarcati de daruri si fara insistente, ne ofera sansa la o viata mai buna, indiferent de ritm, incarcatura sau ipostaza, mi-a scris, la un moment dat, bunul meu prieten, Florin Codreanu. Cand m-am hotarat sa scriu articolul de fata despre Misa Klein, acest citat mi s-a parut cel mai potrivit pentru a-l descrie pe unul dintre cei mai mari fotbalisti romani ai tuturor timpurilor, disparut prematur dintre noi, la doar 33 de ani. Pentru ca Michael Klein a fost, fara doar si poate, unul dintre acei oameni care sfintesc fiecare loc pe unde calca si care isi lasa amprenta apasat, fara a face, insa, vreun efort.
Nascut pe 10 octombrie 1959, in satul Amnas, de langa Salistea Sibiului, intr-o familie cu origini sasesti, Klein si-a petrecut aproape jumatate din viata la Corvinul Hunedoara. Acolo, a inceput fotbalul, la 13 ani, la grupele de copii ale lui Mitica Patrascu, iar in 1977, debuta in prima echipa, in Liga 1.
Fără sa își dea încă seama, el devenise deja un talisman al grupării din inima Transilvaniei. Cat timp el a strălucit prin fumul furnalelor hunedorene, Corvinul a fost la înălțime, iar cum l-a părăsit, echipa s-a prăbușit în abisul ligilor inferioare. Astfel, in sezonul 1978-1979, Misa a fost imprumutat la Aurul Brad, un club din acelasi judet, si chiar atunci, fără el în lot, Corvinul a retrogradat in divizia secunda.
A fost nevoie de revenirea lui Klein pentru ca gruparea din orașul Corvinilor sa se întoarcă în elita fotbalului românesc, din postura de câștigătoare a ligii a doua, în 1980, în primul an ca antrenor al lui Mircea Lucescu. De aici încolo, Misa a devenit liderul incontestabil al unei echipe care mustea de talent și cu fotbaliști de mare valoare ce aveau sa confirme ulterior, precum Ioan Andone, Mircea Rednic, Dorin Mateuț, Florea Vaetus sau Romulus Gabor, precum și doua nume uriașe ale fotbalului romanesc aflate la apusul carierei, Lucescu și Florea Dumitrache.
Hunedoara vibra de emotie la fiecare meci de acasă al Corvinului, iar stadionul care avea sa primească, în mod firesc, mai târziu, numele lui Klein se transforma în cel mai fierbinte furnal al urbei ce prelucra cele mai prețioase metale. Aproape ca nu exista om în Hunedoara care sa nu știe pe de rost, la orice ora din zi și din noapte, Dream Team-ul Corvinului: Marian Ioniță, în poarta – Rednic, Andone, Florin Dubinciuc si Ioan Bogdan, in aparare – Dorin Nicsa, Ioan Petcu, Mateut si Klein, la mijloc – Gabor si Vaetus, in atac.
Misa s-a distins imediat prin darzenia iesita din comun, implicarea totala in joc, concentrarea 100% pe tot parcursul meciului si devotamentul fata de spectatori si culorile alb-albastre. „Intotdeauna dupa meciuri, avea o vorba buna catre noi, copiii, si ne incuraja in a face sport si miscare. Misa Klein a fost, in primul rand, un LIDER adevarat, atat pe teren, cat si in afara lui, care stia sa adune toate energiile pozitive si sa elimine emotiile negative!”, l-a descris Marius Ponta, unul dintre copiii de mingi de la partidele de acasa ale Corvinului, care si acum, la 30 de ani distanta de la acele momente, isi aminteste cu nostalgie de capitanul trupei construite de Mircea Lucescu.
Daca Romica Gabor a fost copilul alintat al Hunedoarei si a reprezentat inima, plamanii si sufletul Corvinului, atunci Klein a fost creierul, muschii si picioarele echipei. Daca Gabor era artistul boem, el era metronomul care oferea echilibrul necesar echipei prin disciplina de fier si determinarea extraordinara pe care o arata intotdeauna, atat la antrenamente, cat si in joc. Misa era furnalul neobosit al Hunedoarei, care ardea la foc continuu, pentru Corvinul. Un fotbalist care ar fi putut juca la cel mai inalt nivel in orice epoca a fotbalului si in orice echipa pentru ca genele sale nemtesti se simteau prin toti porii sai in fiecare clipa petrecuta pe teren.
„Acesta este Misa Klein, jucatorul pentru care o minge scoasa din picioarele adversarului e la fel de importanta ca si golul inscris din acea foarfeca in meciul cu Suedia”, l-a creionat in stilul sau unic marele cronicar Ioan Chirila in cartea „Pe meridianele fotbalului”.
La Corvinul, a marcat 37 de goluri in 313 meciuri de Divizia A si Divizia B, iar la nationala Romaniei, unde a jucat intre 1981 si 1991, a strans 90 de selectii, inscriind cinci goluri. In momentul ultimului sau joc sub tricolor, in 1991, era al doilea in clasamentul all-time al prezentelor la prima reprezentativa, dupa Ladislau Boloni, care avea 102. Iar importanta lui la nationala este confirmata de faptul ca a fost integralist la ambele turnee finale la care a participat, EURO 1984 si Coppa del Mondo 1990.
Dupa ce s-a consacrat pe postul de mijlocas stanga la Corvinul, Klein a fost reprofilat fundas stanga de Mircea Lucescu la jumatatea sezonului 1988-1989, cand a ajuns la Dinamo. Misa era ultimul mohican al Hunedoarei care pleca in Stefan cel Mare, dupa Ando, Rednic si Mateo, el acceptand acest transfer din dorinta de a ajunge in Bundesliga, lucru care ar fi fost imposibil de la Corvinul, in acele timpuri. Dinamo ii promisese ca il va lasa sa plece in Germania dupa un an petrecut in Capitala, dar, din nerabdarea de a-l avea cat mai repede sub culorile sale, a urgentat mutarea din iarna lui 1988.
La doar cateva luni dupa transferul la Dinamo, Klein a devenit capitanul echipei, pe care a condus-o spre eventul campionat-cupa in editia 1989-1990, cand a ajuns si in semifinalele Cupei Cupelor, fiind eliminata de Anderlecht. „Misa avea o conditie fizica incredibila! Fuma doua pachete de tigari pe zi, dar la antrenamente, era mereu primul. Ne lasa pe toti cu mult in urma”, a povestit si Danut Lupu, colegul sau de la Dinamo si de la nationala la sfarsitul anilor ’80.
Dupa 40 de meciuri in Stefan cel Mare, in care a inscris si doua goluri, Klein si-a vazut visul cu ochii de a juca in Germania, tara de unde venisera in Romania stramosii sai. Dupa Coppa del Mondo din Italia, el a semnat cu Bayer Uerdingen, pentru care a bifat 61 de aparitii. In primul sau sezon, echipa a retrogradat in 2.Bundesliga, insa Misa nu a lasat-o la greu, contribuind la revenirea in elita dupa un singur an, de pe primul loc.
A mai jucat o jumatate de sezon in Bundesliga pentru ca pe 2 februarie 1993, intr-o zi sumbra, inima lui a incetat sa mai bata in timpul unui antrenament al echipei. Avea numai 33 de ani! Parea de necrezut cum un jucator precum Michael Klein poate muri astfel la un club profesionist in Germania, dar sotia lui, Adriana, a povestit in 2011 pentru Gazeta Sporturilor sirul evenimentelor tragice care au condus la disparitia neasteptata a unuia dintre cei mai iubiti si mai apreciati fotbalisti romani ai tuturor timpurilor.
Misa avea o bronșită cronica și ar fi trebuit oprit de la efort, dar nu a fost testat cu adevărat de medicii lui Uerdingen, astfel ca după ce a alergat 5000 de metri, a intrat în sala de sport, unde s-a prăbușit. „Ce a iubit mai mult l-a omorat! Poate şi el a fost vinovat că a avut acea dorinţă de a merge mai departe. Era o zi geroasă, ar fi trebuit să aştepte măcar un sfert de oră pană să treacă la exerciţiile de stretching. La un exerciţiu culcat pe spate, s-a înecat, avea apă la plămani, cum se zice, si amigdalele pline cu puroi, plus glanda mamară stîngă mărită, semn că depusese efort foarte mare”, si-a amintit fosta doamna Klein.
Familia lui Mişa a intentat un proces pentru a afla adevărul pentru ca pană şi rezultatele autopsiei fuseseră ascunse. Abia dupa zece ani, în 2003, a iesit la lumina adevaratul motiv al mortii lui Klein, insa nimeni nu a mai putut fi tras la raspundere pentru că faptele s-au prescris după primii cinci ani. Durerea pierderii lui Misa a fost netarmurita pentru toti cei care l-au cunoscut, dar mai ales pentru hunedoreni, care l-au adoptat ca fiind unul de-al lor si l-au iubit neconditionat, cum poate nu au mai facut-o cu niciunul dintre „galacticii” Corvinului. Chiar daca nu mai juca la Hunedoara, oamenii de acolo simteau ca inima lui Klein bate in continuare pentru culorile alb-albastre ale clubului. De altfel, prietenul si colegul lui de la Corvinul si de la nationala Romaniei, Romulus Gabor, spunea: „In Hunedoara, nu ploua, ci plange Misa dupa Corvinul!”
Un om moare doar atunci cand ultimul om care il iubeste moare, ceea ce inseamna ca Michael Klein traieste, in continuare printre noi. Pentru ca eroii nu mor niciodata, iar Misa traieste prin toti copiii care joaca fotbal in Hunedoara, impinsi inainte de legendele auzite de la parintii si bunicii lor despre eternul capitan neinfricat al Corvinului.
P.S. Acest articol a fost scris si cu ajutorul lui Marius Ponta, un mare fan al Corvinului, care l-a si cunoscut pe Misa Klein si l-a si vazut jucand putin si caruia ii multumesc din suflet pentru sprijinul acordat.
written by You may also want to read
