MATTHIAS SINDELAR, BĂIATUL DE HÂRTIE CARE I-A SFIDAT PE NAZIȘTI PRIN FOTBAL

8 minutes, 33 seconds

În urmă cu trei zile, s-au împlinit 82 de ani de la moartea prematură și, totodată, misterioasă a lui Matthias Sindelar, cel mai mare fotbalist al anilor ’20-’30. Cu această ocazie, vă invit să ne reamintim de cel supranumit un „Mozart al fotbalului” cu ajutorul acestui capitol, desprins din ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști  legendari”, care va apărea în acest an.

Un erou atât pe teren, cât și în afara acestuia, Matthias Sindelar a avut curajul de a-i sfida pe naziști și de a-i îngenunchea cu obiectul muncii sale prin care crea adevărarate capodopere: mingea de fotbal. Un veritabil geniu al sportului-rege, el a fost văzut de mulți drept un Pele al perioadei interbelice, fiind considerat de specialiști „scânteia vitală de imprevizibil și inspirație într-o echipă deja disciplinată, foarte bine organizată, muncitoare și profesionistă”, Wunderteam-ul lui Hugo Meisl.

Cel mai bun fotbalist austriac al secolului XX și, totodată, cel mai valoros sportiv al secolului trecut din Austria, Matthias Sindelar a fost un jucător înzestrat cu un har aparte, capabil să schimbe oricând soarta unui meci prin creativitatea lui și prin driblingurile sale minunate. Nu întâmplător unul dintre numeroșii oameni care au fost încântați de grația sa cu mingea la picior au afirmat că Sindelar juca fotbal la fel cum un mare maestru joacă șah.

Cel mai mare fotbalist pe care l-a produs vreodată Austria s-a născut pe 10 februarie 1903 în Kozlov, un sat din provincia Moravia de pe teritoriul Cehiei actuale și care atunci făcea parte din vastul Imperiu Austro-Ungar. Pe numele său real Matej Sindelar, el a ajuns la Viena în 1905, când familia tatălui său, Jan, fierar de meserie, s-a mutat într-un cartier cu o comunitate puternică de cehi. Acolo, Matthias avea să deprindă tainele fotbalului, iar în 1915, a ajuns la Hertha Viena.

În 1924, Sindelar a ajuns la clubul pe care astăzi îl cunoaștem drept Austria Viena, numit, însă, Wiener Amateur SV până în 1926. Aici, el avea să joace până la finalul carierei, în 1939, înscriind 240 de goluri în 312 meciuri. Cu Austria Viena, Matthias Sindelar a cucerit cinci cupe ale Austriei, un titlu de campion, în 1926, și două Mitropa Cup, cunoscută și Cupa Europei Centrale, în 1933 și 1936.

Pe 28 septembrie 1926, el a debutat cu gol în naționala Austriei în meciul câștigat cu 2-1 tocmai împotriva țării sale natale, Cehoslovacia. În primele lui trei partide în tricoul reprezentativei austriece, Sindelar a marcat patru goluri și, curând, a devenit jucătorul esențial al celebrului Wunderteam1. Asta deși, inițial, antrenorul Hugo Meisl nu se arătase prea încântat de stilul de joc al lui Sindelar, acuzându-l chiar de individualism, motiv pentru care nu l-a mai convocat aproape doi ani, între 1928 și 1930. Totuși, Matthias Sindelar a cucerit publicul prin grația și tehnica lui sclipitoare, care l-a ridicat la statutul de cel mai important jucător al erei sale. În anii ’20-’30, niciun alt fotbalist de pe planetă nu a fascinat mulțimile așa cum o făcea Sindelar, poreclit „Der Papierene” (Omul de hârtie), datorită fizicului său precar, dar care nu făcea decât să îi evidențieze și mai mult rafinamentul, după cum sublinia și celebrul critic de teatru Alfred Polgar: „Într-un fel, avea creier în picioarele sale și multe lucruri remarcabile și neașteptate se întâmplau atunci când alergau.”

Într-o perioadă în care Viena era de departe centrul cultural al lumii, Wunderteam-ul lui Hugo Meisl era pentru fotbal ceea ce reprezentau teoriile lui Sigmund Freud pentru știință sau concertele de pian ale virtuosului Carl Fruhling pentru muzică: ceva demn de apreciat, dar, în egală măsură, și de discutat și de disecat în cele mai mici detalii în cafenelele din capitala Austriei. Iar „Sindi”, așa cum era alintat de cei apropiați, era dirijorul acestei orchestre magnifice de pe terenul de fotbal, care a fost invincibilă timp de 14 meciuri, între aprilie 1931 și decembrie 1932. În această perioadă, Austria a spulberat Germania de două ori, cu 5-0 și 6-0, Elveția, cu 6-0, Franța, cu 4-0, și Ungaria, cu 8-2, și a cucerit Cupa Europei Centrale pe Națiuni. Această serie incredibilă a fost oprită în decembrie 1932, pe Stamford Bridge, de naționala Angliei, care s-a impus cu scorul de 4-3 la capătul unui joc în care Sindelar a strălucit la cea mai mare intensitate, fiind numit geniu de jurnaliștii britanici. Mai mult, arbitrul acelui joc a fost atât de impresionat de reușita lui încât a afirmat că „nimeni, nici înaintea lui, nici după el, nu ar fi putut înscrie un asemenea gol unei echipe atât de bune precum Anglia”.

Cupa Mondială din 1934 ar fi trebuit să reprezinte glorificarea Wunderteam-ului, cu un Matthias Sindelar în cea mai bună formă a vieții sale. Numai că Sindelar și Austria au avut în față un adversar mult mai puternic decât toți cei pe care îi înfruntaseră vreodată pe un teren de fotbal: regimul fascist al lui Benito Mussolini. Il Duce s-a folosit de Mondialul găzduit de Italia pentru propaganda fascistă, la fel cum a procedat Adolf Hitler cu Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936. Mussolini a mers până la a alege arbitrii la toate meciurile squadrei azzurra și a se întâlni cu aceștia înaintea fiecărui joc! Întâmplător sau nu, cei care au condus meciurile Italiei la Mondialul din 1934 în sferturi, semifinale și în finală au fost scoși din arbitraj după ce s-au întors în țările lor!

Într-un asemenea context, Austria a înfruntat squadra azzurra în semifinale în condiții meteo cu adevărat speciale, pe o ploaie torențială și un teren mocirlos, care l-a împiedicat pe Sindi să își pună în valoare toate calitățile tehnice. Marcat la sânge de Luis Monti, Matthias Sindelar a fost lovit întruna de adversari cu scopul de a-l intimida, iar Austria a pierdut la limită cu 1-0.

Doi ani mai târziu, Wunderteam-ul a ajuns până în finala Jocurilor Olimpice de la Berlin, unde a fost învinsă din nou de Italia cu 2-1, după prelungiri. Totuși, Sindelar și naționala Austriei își puneau speranțele în încununarea uneia dintre cele mai strălucitoare și mai încântătoare generații din istoria fotbalului cu ocazia Cupei Mondiale din 1938, organizate de Franța. Însă evenimentele politice din primăvara acelui an le-au dat complet planurile peste cap, după ce Austria a fost anexată de Germania nazistă, pe 12 martie 1938, în ceea ce istoricii au denumit Anschluss. Acest moment, întâmpinat cu bucurie de mulți austrieci, va schimba totul nu doar pentru cultura boemă a Vienei, ci și pentru naționala de fotbal, care a fost dizolvată, iar jucătorii săi, încorporați în echipa Germaniei. Astfel, cariera internațională a lui Sindelar s-a încheiat în septembrie 1937, în meciul câștigat cu 4-3 în fața Elveției și în care a înscris un gol. În total, el a marcat de 26 de ori în cele 43 de selecții adunate între 1926 și 1937.

Totuși, austriecilor li s-a mai oferit ocazia unei ultime partide în tricoul țării lor tocmai împotriva Germaniei, la doar câteva săptămâni distanță de Anschluss, pe 3 aprilie 1938, pe stadionul Prater din Viena. Meciul, anunțat drept unul al reconcilierii, trebuia să celebreze integrarea Austriei în cel de-al treilea Reich, dar Sindelar a avut un rol covârșitor în transformarea acestei „sărbători” într-o umilință pentru noua stăpânire, gest care e posibil să îl fi costat viața. Sindi a insistat să joace și, la dorința lui, naționala Austriei, redenumită Ostmark de propaganda nazistă, a evoluat în culorile drapelului național, roșu-alb-roșu, în locul echipamentului tradițional, alb și negru. Înaintea jocului, austriecilor li s-a ordonat să nu înscrie cumva în poarta nemților, dar, după o primă repriză fără goluri în care Sindelar a ratat câteva ocazii imense, diplomația a fost lăsată la vestiare. Astfel, Matthias Sindelar a deschis scorul, apoi imediat Karl Zischek a stabilit rezultatul final, 2-0, în ceea ce publicul a simțit că a fost ultima zvâcnire a patriotismului austriac în fața ocupației naziste. Iar pentru ca spectacolul să fie complet, Sindelar și-a încheiat prestația de pe teren cu un dans batjocoritor chiar în fața tribunei pline cu demnitari naziști!

Cu toate acestea, el a fost invitat să reprezinte echipa Germaniei, așa cum s-a întâmplat și cu alți colegi de-ai săi din naționala Austriei. Numai că Sindelar a refuzat de fiecare dată propunerea de a juca pentru Mannschaft, invocând diverse accidentări, apoi anunțându-și retragerea din fotbal. Sindi a preluat cafeneaua unui prieten evreu, Leopold Drill, nevoit să își vândă afacerea, căruia i-a plătit prețul corect, deși legea îi permitea să o cumpere cu mult mai puțini bani. Tot ca un semn de sfidare și de revoltă față de autoritățile germane, a refuzat să lipească afișe cu însemnele naziste în localul său.

Povestea lui Matthias Sindelar s-a încheiat tragic pe 23 ianuarie 1939, când nu împlinise 36 de ani. El a fost găsit fără suflare în apartamentul său, alături de iubita lui, care a murit și ea la scurt timp, din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon. Deși varianta oficială a fost că accidentul s-a produs din cauza unei defecțiuni la instalația de încălzire, mulți cred că Sindi a fost ucis de naziști din cauza atitudinii sale din meciul împotriva Germaniei din urmă cu un an, precum și a faptului că echipa lui de club, Austria Viena, reprezenta burghezia evreiască. Suspiciunile au fost întărite și de faptul că Gestapo-ul a oprit ancheta cu privire la moartea lui Sindelar.

La funeraliile celui mai spectaculos jucător al anilor ’20-’30, au asistat peste 20 de mii de oameni, care nu au uitat cum Sindelar a refuzat, pur și simplu, să capituleze în fața lui Hitler.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: