Citesc cu uimire toate reacțiile declanșate de așa-zisul scandal de rasism de la meciul Paris Saint-Germain – Istanbul Bașakșehir, care au șters complet gestul mârlănesc al lui Pierre Webo pentru care urma să fie eliminat de pe banca turcilor. Am ajuns să trăim prea politically correct, ca într-o bulă de săpun, în care nici nu mai poți spune că smoala e neagră, ci de culoare închisă. Intenția mea nu este să îi iau apărarea lui Sebastian Colțescu, vinovat de multe alte păcate de-a lungul carierei de arbitru, dar nicidecum de rasism în cazul de față.
Sub nicio formă „rasism ordinar”, cum a calificat gestul extrem de sensibila șefă a Ministerului Sportului din Franța, Roxana Mărăcineanu, de origine chiar româncă, dar care a dus tot ceea ce doar pare discriminare într-o dimensiune cu totul aberantă. Îmi aduc aminte chiar cum meciul Nice – Marseille din august 2019 a fost întrerupt din cauza unor bannere ironice ale fanilor gazdă, considerate homofobe. Măsura cu totul exagerată a fost taxată atunci chiar de jucătorul lui Nice, Wylan Cyprien, care, întâmplător sau nu, este și el de culoare (sau cum naiba se mai spune în lumea asta tot mai sensibilă la orice, dar incapabilă să reacționeze cu adevărat la marile probleme ale omenirii): „Sunt împotriva tuturor formelor de discriminare, a homofobiei și a rasismului, dar nu trebuie oprite meciurile pentru ceva atât de nesemnificativ. Este ridicol. Nu are nimic de a face cu jocul și nu sunt jigniri îndreptate către persoanele gay.”
Revenind la toată nebunia de aseară, care a escaladat, ajungând chiar la chestiuni diplomatice, după ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a solicitat ca UEFA să ia măsuri împotriva arbitrului român. Culmea, solicitarea vine din partea unui tip care a făcut patru luni de închisoare în 1998 pentru că s-a considerat că versurile recitate în public de el, adaptate după un poet turc, au incitat la violență și ură religioasă și de rasă!
Iar scena unde s-a produs nefericitul eveniment a fost tocmai în Franța, unde nu s-a luat nicio măsură față de caricatura nesimțită a celor de la Charlie Hebdo ce o înfățișa pe Simona Halep drept o țigancă ce vindea fier vechi pe străzile Parisului, după ce a câștigat Roland Garros-ul în 2018. Acela nu a mai fost rasism ordinar sau discriminare pe față, ci doar umor pe care noi, ăștia mai încuiați, nu îl înțelegem. Dar culmea este că noi, românii, nu ne-am prea sinchisit de acel desen lipsit complet de doza de ironie specifică oamenilor inteligenți, însă acum sărim la gâtul lui Colțescu pentru că a spus ceva ce aproape 90 la sută dintre noi ar fi zis în acel context. Cum poți identifica cel mai rapid un om de culoare printre mai mulți albi? Îi spui „ăla negru”. Și nu e ăla mare de respira greu, care era, de fapt, ta-su! La fel cum, poate, sensibilul Demba Ba ar fi indicat un om alb între mai mulți negri: „ăla alb”. Aici mai era discriminare? Sau am ajuns atât de rău încât nu mai putem folosi anumite culori pentru a distinge ființe sau obiecte?
Dacă în locul lui Webo ar fi fost un asiatic și Colțescu îi spunea „ăla galben”, era tot rasism?! Sau nu mai știm sau, mai grav, nu mai vrem să recunoaștem denumirile raselor: caucaziană sau europeană, mongoloidă sau galbenă, negroidă (da, așa este corect sau mai e și ăsta rasism?!) și australoidă?! De la vorbele lui Colțescu până la ștampila de rasism pusă românilor nu a mai fost decât un pas, iar acum, vom fi obligați să ne cerem iarăși scuze ca întreg popor pentru ceva pentru care nu ar prea trebui să ne sinchisim, sincer.
Nu am uitat cum în 2014, am postat un mesaj pe Twitter: „Afară cu țiganul de Ribery!”, după ce francezul îl scuipase pe un jucător de la Real Madrid. S-a declanșat un întreg iureș, pornit de la un individ care m-a acuzat de rasism, cu toate că nu era vorba de așa ceva, eu taxând un gest de cea mai joasă speță pe care l-am văzut făcut în mod constant de toți reprezentanții etniei respective, fie că era vorba de cei care stăteau în șatră sau de cei cu mașini ultraluxoase.
La fel stau lucrurile și acum! Am ajuns să nu mai putem pronunța cuvântul „negru” că imediat sare în sus Europa cea pudică și atât de politically correct, scandalizată de un cuvânt prea greu de suportat. Iar ministrul sportului de la noi, Ionuț Stroe, s-a grăbit să ceară scuze întregii lumi „în numele sportului românesc pentru acea exprimare nefericită, care va fi sancționată”. Practic, mesajul domnului Stroe este cel al unui individ servil, prins cu chiloții în vine, așa cum a fost și surprins în timpul unei emisiuni televizate în timpul stării de urgență. În loc să analizeze situația și să verifice mai întâi toate punctele de vedere, el a sărit direct cu scuzele.
Sebastian Colțescu a avut destule păcate în cariera lui de arbitru, dar în niciun caz nu poate fi vorba de rasism în situația în care a fost implicat. Putem lua, oare, atitudine și să ne apărăm drepturile în fața unor acuzații lipsite de adevăr sau ne vom face iarăși preș în fața Europei atât de milostive cu noi în ceasuri de grea cumpănă?
Și încă ceva: pentru gestul de mitocan al lui Webo pentru care ar fi luat cartonașul roșu, cine își cere scuze?!
written by You may also want to read
