LYON – SAINT-ETIENNE, CEL MAI AUTENTIC DERBY AL FRANȚEI

6 minutes, 18 seconds

Fotbalul francez nu se poate lăuda cu prea multe derby-uri locale de tradiție, așa cum stau lucrurile în Anglia, Italia sau Spania. Mai mult chiar, Clasicul Marseille – PSG a devenit cu adevărat clasic la începutul anilor ’90, astfel că cel mai autentic și mai vechi derby din Hexagon rămâne Olympique Lyonnais – Saint-Etienne. Sau Le Derby Rhone-Alpes.

Rivalitatea dintre cele două cluburi a venit ca o continuare firească a diferențelor majore dintre orașele pe care le reprezintă, despărțite de doar 50 de kilometri. Astfel, Saint-Etienne este recunoscut drept un oraș minier și al producătorilor de biciclete, al clasei muncitoare greu încercate. În schimb, Lyon-ul, un oraș al clasei de mijloc, cu peste 500 de mii de locuitori, a fost cândva unul dintre cele mai importante centre de comerț ale Europei și s-a distins drept căminul industriei mătăsii în Franța, al cinematografiei și al științei. Practic, ciocnirile dintre Les Stephanois (cum sunt cunoscuți cei de la St.-Etienne) și Les Gones (porecla celor de la OL) au fost privite mult timp drept lupta dintre săraci și bogați.

Cu toate că este doar al 14-lea oraș din Hexagon, cu o populație de 172 de mii de locuitori, Saint-Etienne se mândrește și astăzi cu cel mai bogat palmares din istoria Ligue 1. Și asta pentru că gruparea „verzilor”, înființată în 1933, a cucerit 10 titluri, toate obținute între 1957 și 1981, perioadă în care a mai câștigat șase Cupe ale Franței și a disputat și o finală de Cupa Campionilor Europeni, pierdută în 1976 cu scorul de 1-0 în fața lui Bayern Munchen în ciuda unei dominări clare a francezilor. De altfel, Sainte este singura echipă din Franța cu o steluță deasupra siglei, reprezentând cel puțin 10 trofee de campioană.

Totul a fost posibil datorită unor antrenori de geniu precum Jean Snella, Robert Herbin și Albert Batteux, care au știut să gestioneze talentul unor fotbaliști precum Michel Platini, Aime Jacquet, Jacques Santini, Jean-Michel Larque, Osvaldo Piazza, a fraților Herve și Patrick Revelli sau a portarului iugoslav Ivan Curkovic.

De partea cealaltă, Olympique Lyon a luat ființă pe 3 august 1950, astfel că primul derby s-a disputat pe 28 octombrie 1951. Până în prezent au avut loc 120 de întâlniri oficiale în toate competițiile, palmaresul fiind foarte echilibrat: 44 de victorii pentru Saint-Etienne, 43 de partea lui OL și 33 de remize. Lyonezii au recuperat foarte mult teren după eșecul cu 0-3 din aprilie 1994, ce a fost urmat de 16 ani de invincibilitate în Le Derby Rhone-Alpes, oprită abia în 2010.

Declinul „verzilor” a început la doar un an după ultimul titlu, câștigat în 1981, când un scandal financiar de proporții a dus la condamnarea la închisoare a președintelui Roger Rocher, găsit vinovat pentru scurgere de fonduri. La scurt timp, s-a descoperit și că doi dintre jucătorii echipei aveau pașapoarte false, iar Saint-Etienne a fost depunctată, decizie care a condus la retrogradarea clubului în liga a doua în 1984. Deși a revenit în elită în 1986, ASSE nu a mai cunoscut gloria de odinioară, unicul trofeu cucerit de atunci până astăzi fiind Cupa Ligii Franței, în 2013.

În timp ce rivalii lor se chinuiau, fără succes, să revină în prim-plan, Olympique Lyon și-a început ascensiunea datorită lui Jean-Michel Aulas. Acesta a preluat clubul aflat în liga secundă în 1987, iar doi ani mai târziu, reușea să urce în Ligue 1. Cu o strategie pe termen lung foarte bine gândită, Aulas a cules primele roade în 1995, când OL a terminat pe locul secund în urma lui Nantes, performanță repetată și în 2001, an în care a fost câștigată și Cupa Ligii.

Lyonezii au atins culmile gloriei între 2002 și 2008, când au cucerit șapte titluri consecutive în Ligue 1, un adevărat record în materie, grație unor fotbaliști fabuloși precum Juninho Pernambucanu, Sidney Govou, Florent Malouda, Mickael Essien, Cris, Eric Abidal și Gregory Coupet, portarul venit în 1997 chiar de la Saint-Etienne.  În ultimul deceniu, însă, OL nu a mai reușit să se ridice la înălțimea performanțelor sale anterioare, astfel că, în absența trofeelor majore, una dintre puținele satisfacții ale celor două cluburi în fiecare sezon este să își necăjească rivalii.

Iar istoria derby-ului Rhone-Alpes are câteva episoade cu adevărat spumoase. De-a lungul timpului, nu au fost foarte mulți jucători care să treacă în tabăra adversă, iar primul om transferat de la Lyon direct la „verzi” a fost Bernard Lacombe, actualul consilier al președintelui Jean-Michel Aulas. Un veritabil golgeter, acesta a marcat 128 de goluri în 230 de meciuri pentru OL între 1969 și 1978 înainte de a îmbrăca tricoul lui Saint-Etienne. Deși și-a făcut datoria și pe Stade Geoffroy-Guichard, înscriind 14 goluri în 32 de apariții, Lacombe a fost fluierat și huiduit constant de fanii de pe Le Chaudron, astfel că, după o singură stagiune, a plecat la Bordeaux. Ulterior, Bernard Lacombe avea să îi ironizeze pe cei de la ASSE, după ultima lor promovare în Ligue 1, în 2004: „E bine că les Verts au revenit în acest sezon. Asta înseamnă că avem șase puncte garantate!”

Alți doi foști lyonezi au avut zile grele la Saint-Etienne în acest mileniu. Steed Malbranque a semnat cu gruparea de pe Geoffroy-Guichard în 2011 după ce jucase ultima oară la Sunderland, însă, după ce a disputat un singur meci în tricoul „verzilor”, și-a anunțat retragerea. Aceasta a ținut doar câteva luni până când a semnat cu … OL, clubul unde se formase la tineret!

Iar în ianuarie 2017, Sainte a anunțat că a obținut împrumutul unui alt fost produs al centrului de formare de la Lyon, Anthony Mounier, care aparținea de Bologna. Imediat, suporterii fanatici ai lui ASSE au afișat un mesaj răspicat la sediul clubului și la terenul de antrenament: „Mounier, culorile noastre nu vor fi niciodată și ale tale!” Antrenorul de atunci al echipei, Christophe Galtier, care insistase pentru aducerea lui, a crezut că este doar ceva temporar și că lucrurile se vor calma. Dar situația a degenerat rapid, ajungându-se chiar ca un fan să îi spună președintelui că are acasă o soție și copii, dar că nu ar avea o problemă dacă ar merge la pușcărie pentru cinci sau șase luni în cazul în care îl va întâlni pe Mounier! Atât de vehement a fost tonul suporterilor lui Saint-Etienne că jucătorul a ajuns să se teamă pentru viața lui și, cum lucrurile au mers prea departe, împrumutul a fost anulat!

În sens invers, cel mai reprezentativ om care a îmbrăcat culorile ambelor cluburi a fost Aime Jacquet, care, după 13 ani plini de succese la „verzi”, în care a cucerit cinci titluri și trei Cupe ale Franței, a plecat la OL, unde a jucat trei sezoane înainte de a pune punct carierei de jucător și de a începe pe cea de antrenor, încheiată apoteotic prin câștigarea primei Cupe Mondiale de naționala Franței în 1998.

Olympique Lyonnais – Saint-Etienne a fost dintotdeauna un derby fierbinte atât pe teren, cât și în tribune și la fel va rămâne și de acum încolo. Pentru ca rivalitatea sociala dintre cele doua orașe nu va dispărea prea ușor. De aceea, Le Derby Rhone-Alpes ramane cel mai autentic derby al fotbalului francez.

surse: Sportskeeda.com, footballrepublik.com, bleacherreport.com, 90min.com, footyfair.com

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: