ANTONIO PUERTA, EROUL ETERN AL SEVILLEI

4 minutes, 0 seconds

Sunt fotbalisti despre care se spune ca sunt facuti pentru a juca o viata pentru un singur club. Din pacate, exista si jucatori care nu doar ca si-au dedicat intreaga existenta unei singure iubiri fotbalistice, ci au murit in tricoul echipei lor de suflet. Iar una dintre cele mai socante disparitii din lumea fotbalului a fost cea a mijlocasului Sevillei, Antonio Puerta, decedat la numai 22 de ani, in urma mai multor stopuri cardiorespiratorii suferite in timpul unui meci cu Getafe.

Nascut chiar la Sevilla pe 26 noiembrie 1984, Puerta nu avea cum sa imbratiseze alte culori decat alb-rosul celor de la Sevilla Futbol Club, pentru care a jucat nu mai putin de 14 ani. Intrat pe portile gruparii andaluze cand avea doar opt ani, Antonio a servit cauzei rojiblanco pana in ultima clipa a vietii sale. El a ars toate etapele sistemului juvenil al Sevillei, alaturi de o generatie fabuloasa, din care s-au distins Sergio Ramos, Jesus Navas și Jose Antonio Reyes.

Antonio Puerta a debutat în tricoul primei echipe pe 21 martie 2004, când Joaquin Caparros i-a facut botezul focului in La Liga in partida de pe Ramon Sanchez Pizjuan cu Malaga. Coincidența a făcut ca antrenorul advers să fie tocmai Juande Ramos, omul alături de care Puerta avea să cunoască gloria. Sub comanda acestuia, Antonio a devenit un om de bază al Sevillei în sezonul 2005-2006, iar momentul care l-a transformat într-un erou de neuitat s-a produs pe 27 aprilie 2006. Erau ultimele secunde ale prelungirilor confruntării cu Schalke 04 din semifinalele Cupei UEFA și scorul era neschimbat, 0-0, astfel că ar fi urmat lovituri de departajare, după ce și la Gelsenkirchen se înregistrase o remiză albă. Însă, Puerta a schimbat destinul partidei și, implicit, pe cel al Sevillei cu un șut formidabil prin care și-a calificat echipa în finala de la Eindhoven.

 

CITESTE SI | CEL MAI FIERBINTE DERBY

 

Astfel, începea cea mai fructuoasă perioadă din istoria clubului din Nervion, concretizată prin cucerirea a cinci trofee majore în decurs de 15 luni: două Cupe UEFA, Supercupa Europei, Cupa Spaniei și Supercupa Spaniei. Iar Antonio Puerta a avut un rol important în obținerea fiecărei performanțe, în 2007, el fiind unul dintre cei care au înscris la loviturile de departajare în finala Cupei UEFA cu Espanyol.

Talentul său a fost remarcat și de selecționerul Spaniei, Luis Aragones. Acesta i-a oferit șansa debutului pentru Furia Roja pe 7 octombrie 2006 în partida pierdută cu 2-0 în fața Suediei, în campania de calificare la EURO 2008, turneul încheiat în triumf de iberici. Cele 38 de minute petrecute pe stadionul Rasunda din Solna, după ce l-a înlocuit pe Joan Capdevila, vor fi singurele jucate la nivelul primei reprezentative, deși progresul său extraordinar și prestațiile tot mai solide i-ar fi putut aduce un loc în lotul pentru competiția din Elveția și Austria, care a schimbat definitiv destinul fotbalului spaniol.

Totul ar fi fost posibil dacă nu exista blestemata zi de 25 august 2007, cand Sevilla a disputat primul sau joc al sezonului din La Liga pe Sanchez Pizjuan impotriva lui Getafe. Părea un meci normal, mai ales că andaluzii câștigaseră cu doar câteva luni înainte finala Cupei Spaniei în fața echipei lui Cosmin Contra. Însă, în minutul 35, Puerta a căzut pe teren în apropierea porții sale, pierzându-și cunoștința. Și-a revenit, însă, și a putut merge în vestiar după ce a fost înlocuit, însă acolo a urmat un alt colaps. A fost resuscitat de medici și transportat de urgență la spital, unde a încetat din viata trei zile mai târziu, pe 28 august 2007. La numai 22 de ani, Puerta lasa în urma o iubita însărcinată în șapte luni, un fiu, Aitor Antonio, pe care nu îl va cunoaște vreodată, un club cu zeci de mii de fani îndurerati și o întreaga lume a fotbalului consternata.

Ulterior, s-a dezvăluit ca Antonio Puerta a suferit multiple disfuncții ale organelor și o afecțiune ireversibila a creierului ca urmare a numeroaselor stopuri cardiorespiratorii cauzate de o boala ereditara și incurabila a inimii. Moartea sa a reamintit de alte tragedii de pe terenul de fotbal, precum cele ale lui Marc-Vivien Foe sau Miklos Feher, dispăruți și ei într-un mod similar.

Sevilla a retras tricoul cu numărul 16 purtat de Puerta, iar de atunci, în fiecare meci de pe Ramon Sanchez Pizjuan, minutul 16 ii aparține, tot publicul fierbinte al Andaluziei strigându-i numele cu emoție, mândrie, dar și cu tristețe. Totodată, poarta cu numărul 16 a stadionului Sevillei a devenit un loc de pelerinaj pentru toți cei care l-au apreciat pe Antonio și unde îl plâng și astăzi, simțind cumva ca aceea este ușa spre cerul unde se afla idolul lor pierdut, dar niciodată uitat.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: