NOVAK DJOKOVIC: CURAJ, TALENT SI CREDINTA

9 minutes, 51 seconds

Când avea șase ani și întindea cremă de ciocolată pe clătite pentru clienții restaurantului deținut de părinții săi în stațiunea montană Kopaonik, a decretat că vrea să devină numărul 1 mondial. Asta după ce, la patru ani, a pus mâna pentru prima dată pe o rachetă de tenis. Era vară și antrenoarea Jelena Gencic organiza o tabără de tenis, iar el venea în fiecare zi să se uite la antrenamente până într-o zi când a fost invitat să și joace. Atunci s-a produs scânteia: Gencic s-a convins imediat că are în față cel mai mare talent din tenis pe care îl văzuse de la Monica Seles. “Știam că va deveni un campion. Era limpede precum cristalul pentru mine. Era concentrat, conștiincios și, mai presus de orice, talentat”, și-a reamintit una dintre cele mai bune antrenoare de tenis despre începuturile lui Novak Djokovic în sportul alb.

Născut pe 22 mai 1987 la Belgrad, Nole este deja unul dintre campionii legendari ai tenisului, cu 17 titluri de Grand Slam, dintre care opt la Australian Open, un record în istoria turneului, cinci triumfuri la Turneul Campionilor, 33 de trofee Masters 1000, 12 titluri ATP 500, o Cupă Davis, o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 și a deținut poziția de lider ATP timp de 260 de săptămâni. Totodată, este singurul tenisman din istorie care a triumfat în toate turneele Masters 1000 și doar al treilea om ce deține în același timp toate titlurile de Grand Slam, însă primul care a realizat asta pe trei suprafețe diferite.

La 12 ani, Novak Djokovic era deja hotărât să își urmeze visul și să își respecte promisiunea făcută de a deveni cel mai bun jucător din lume. Părinții săi au făcut toate eforturile posibile pentru a-l sprijini financiar, astfel că ziua ofereau lecții de schi, iar seara serveau pizza în restaurantul lor de la Kopaonik, situat în apropiere de Kosovo. Nole a rămas la Belgrad la bunicul său, alături de cei doi frați mai mici, pentru a-și continua pregătirea și, timp de 78 de zile, între martie și iunie 1999, a avut de rezistat în fața bombardamentelor forțelor NATO asupra capitalei Iugoslaviei. “Ne trezeam în fiecare noapte la ora două sau trei pentru a ne adăposti într-un subsol, timp de două luni și jumătate, din cauza bombardamentelor. Într-un fel, această experiență m-a făcut campionul de acum, m-a făcut mai dur și mai înfometat de succes”, a povestit Djokovic într-un documentar realizat de postul CBS în 2011.

Pentru a progresa, el a trebuit să plece în Germania în septembrie 1999, la sfaturile antrenoarei Jelena Gencic, pentru a se pregăti la academia lui Nikola Pilic, de la Munchen. “Încă din prima zi de când a venit la noi, era incredibil cât de concentrat era asupra tenisului. Nu mi-a plăcut niciodată să prezic dacă cineva va avea succes sau nu, dar în cazul lui Novak, știam că va fi cel mai bun”, a povestit Pilic despre dorința tânărului Djokovic de a reuși în tenis.

La 14 ani, era deja triplu campion european, la simplu, dublu și pe echipe și a cucerit o medalie de argint la Campionatele Mondiale de juniori. În 2002, câștiga titlul european al categoriei sub 16 ani, în 2004, juca și câștiga primul lui meci în Cupa Davis, iar un an mai târziu, a apărut pentru prima dată pe tabloul principal al turneelor de Grand Slam, ajungând până în turul al treilea la Wimbledon și US Open.

În 2006, cucerea primele sale titluri ATP, la Open-ul Olandei de la Amersfoort, unde nu a pierdut niciun set, și la Metz, succese în urma cărora a ajuns în primii 20 de jucători din lume. Peste un an, pătrundea în Top 10, după ce a triumfat la Adelaide și Miami, devenind cel mai tânăr câștigător din istorie de la Key Biscayne, și a fost finalist la US Open și Indian Wells, semifinalist la Roland Garros și Wimbledon și sfert-finalist la Australian Open.

În 2008, Djokovic s-a impus în primul său turneu de Grand Slam, la Australian Open, unde l-a învins în finală pe Jo-Wilfried Tsonga, după ce a pierdut un singur set în întreaga competiție, succes urmat de alte trei trofee majore, la Indian Wells, Roma și la Turneul Campionilor de la Shanghai, și de medalia de bronz, obținută la Jocurile Olimpice de la Beijing.

În 2009, Nole a jucat zece finale, câștigând cinci dintre ele, la Dubai, Beijing, Basel, Paris și Belgrad, la primul turneu ATP organizat vreodată de Serbia. Pentru al treilea an consecutiv, el a terminat sezonul pe locul al treilea, în urma lui Roger Federer și Rafael Nadal, campionii nemuritori ai tenisului care păreau de neclintit din fruntea ierarhiei mondiale. La 23 de ani, Djokovic a decis, pur și simplu, că trebuie să fie perfect. S-a eliberat de tutela parentală, a îmbrățișat copacii pentru a se umple de toată energia pământului și a urmat un regim anti-gluten, din meniul său nelipsind vreo clipă semințele de goji și algele. Astfel, în 2010, a ajuns în finala US Open, pierdută în fața lui Nadal și a contribuit din plin la cel mai mare succes din istoria tenisului din Serbia, câștigarea Cupei Davis în fața Statelor Unite. Un an mai târziu, visul său de fi numărul 1 mondial a devenit realitate după ce a triumfat la Wimbledon într-o serie uluitoare de 43 de victorii consecutive.

Realizările sale impresionante din 2011 nu se opresc doar aici: a câștigat titlul și la Australian Open și US Open, precum și un număr record de cinci turnee Masters într-un singur sezon. În semn de recunoștință pentru toate aceste performanțe, dar mai ales pentru că a contribuit financiar la renovarea numeroaselor clădiri religioase din țara sa, Novak Djokovic a primit Ordinul Sfântul Sava, cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Sârbe. “Este cel mai important titlu din viața mea pentru că, înainte de a fi sportiv, sunt un creștin ortodox”, a declarat Nole, ale cărui acțiuni umanitare nu s-au oprit aici. Fundația care îi poartă numele a donat aproape 100 de mii de euro pentru renovarea unei școli, iar în 2017, Djokovic a anunțat deschiderea unui restaurant care oferă gratuit mâncare săracilor și celor fără adăpost: “Banii nu sunt o problemă pentru mine. Am câștigat destul pentru a hrăni întreaga Serbie. Cred că merită asta după toată susținerea pe care o primesc din partea lor”.

În 2012, el a cucerit al treilea său titlu la Melbourne la capătul celei mai lungi finale din istoria turneelor de Grand Slam, cinci ore și 53 de minute, în fața lui Rafa Nadal. Abia după acest maraton extraordinar, și-a permis prima lui bucățică de ciocolată după doi ani de abstinență totală. În același an, a mai atins finala la Roland Garros și US Open, unde a pierdut în fața lui Nadal, respectiv a lui Andy Murray, dar a terminat 2012 în poziția de lider ATP, după ce s-a impus la Turneul Campionilor.

Pe 27 ianuarie 2013, Djokovic a intrat în istorie drept primul tenisman din Era Open care cucerește trei titluri consecutive la Australian Open, iar în 2014, și-a continuat drumul spre rangul de zeu al sportului alb prin câștigarea unui al doilea titlu la Wimbledon și a Turneului Campionilor pentru al treilea an consecutiv, performanță pe care o mai realizaseră doar Ilie Năstase și Ivan Lendl. Sârbul a ajuns din nou în finala Roland Garros, pierdută în fața aceluiași Nadal, însă a terminat sezonul pe prima poziție a clasamentului ATP pentru a treia oară în patru ani.

2015 a fost, poate, cel mai bun an din cariera lui Djokovic, după ce a devenit primul om din Era Open cu cinci titluri la Australian Open și primul tenisman din istorie care s-a impus în primele trei turnee de Masters 1000 ale sezonului, Indian Wells, Miami și Monte Carlo. Nole ar fi putut realiza chiar Marele Șlem, dar s-a oprit din nou în finala de la Roland Garros, de această dată în fața lui Stanislas Wawrinka, după care au urmat noi victorii la Wimbledon și Flushing Meadows. El a mai triumfat la Roma, Beijing și Paris-Bercy, devenind primul jucător cu șase titluri Masters 1000 într-un sezon, iar anul l-a încheiat cu cel de-al patrulea succes la rând de la Turneul Campionilor, performanță unică în istoria tenisului.

În 2016, Novak Djokovic și-a confirmat supremația în circuitul mondial, egalând recordul de șase titluri la Australian Open, apoi triumfurile de la Indian Wells, Miami și Madrid au pregătit intrarea în Olimpul tenisului, prin câștigarea în premieră a trofeului la Roland Garros. Astfel, Nole devenea doar al treilea jucător care deține în același timp cele patru titluri de Grand Slam, după Don Budge și Rod Laver, și primul care a realizat această performanță fabuloasă pe trei suprafețe diferite, hard, zgură și iarbă.

“Nu am mai văzut un jucător care să domine astfel epoca sa precum Novak Djokovic. Nici măcar Federer și Nadal nu dau acest sentiment de a putea câștiga totul, tot timpul. Djokovic este un favorit sistematic al tuturor turneelor de Mare Șlem pe care le dispută, indiferent de suprafață. Djokovic este special, dar nu la fel ca Federer sau Nadal. Ceea ce îl face atât de special este că e normal. Cel mai extraordinar este că revine pe teren ca un alt jucător, dar fără a schimba totul. Înțelege că nu are nevoie de o schimbare drastică O mică adaptare este suficientă. Djoko analizează perfect situațiile. Rămâne calm și nu intră în panică. Deține controlul total al tuturor ingredientelor unui meci, adversar, public, condiții meteo. Răbdarea sa, încrederea în el și în jocul lui sunt fără egal”, l-a descris fostul mare jucător suedez Mats Wilander într-un editorial din cotidianul francez L’Equipe imediat după triumful de pe zgura pariziană.

După un an 2017 cu numeroase accidentări, Djokovic a revenit în forță în 2018, când a cucerit al patrulea său titlu la Wimbledon și a devenit primul tenisman care realizează Career Golden Masters, câștigarea tuturor turneelor Masters, după triumful istoric de la Cincinnati în fața lui Roger Federer, care a subliniat marile calități ale sârbului: “Ceea ce mă surprinde cel mai mult la Djokovic este claritatea pe care o are atunci când vrea să câștige un meci. Este ceva de genul: așa voi juca, deci trebuie să am succes. Și chiar așa și procedează, știe exact ce și cum să facă, iar totul îi iese foarte bine.”

Iar 2019 a însemnat scrierea unei noi pagini de istorie datorită celei de-a șaptea victorii la Australian Open, prin care a depășit performanțele lui Roy Emerson și Roger Federer. Totodată, el s-a impus pentru a cincea oară la Wimbledon și și-a apărat titlul la Melbourne în 2020, ajungând la 17 trofee de Grand Slam, cu trei mai puțin decât liderul all-time al acestei ierarhii, Roger Federer.

“Trebuie doar să crezi în visele tale. Dacă ai vise, nu renunța! Credința este cel mai comun cuvânt pentru mine, chiar mai des folosit decât speranța. Pentru ca cineva să își realizeze visele, trebuie să creadă cu adevărat în ele.” – Novak Djokovic

P.S. Povestea lui Novak Djokovic poate fi citita si in cartea „100 de sportivi legendari”, care va aparea in acest an.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: