Inca vreau sa cred ca traiesc un vis urat si ca, in momentul in care ma voi trezi, voi realiza ca, de fapt, nu a fost decat un cosmar. Dar, din pacate, nu ajuta cu nimic sa stai in casa cu draperiile trase, sperand ca aceasta nebunie legata de coronavirus va trece. Pentru ca mi-a trecut prin gand ca nu ne vom mai putea intoarce la viata noastra asa cum era inainte de a fi ingraditi si restrictionati de autoritatile „ingrijorate” de a nu ne infecta cu „virusul ucigas”. Iar gandul acesta parca nu vrea sa mai plece si, de aceea, ma intreb si daca nu vom mai vedea fotbal, asa cum am facut-o pana in urma cu doua luni. Oare chiar sa fi avut sansa de a fi vazut pe viu ultimul Superclasico din istorie?
In aceste zile, ceea ce traim este descris de teoria haosului drept efectul fluturelui. Adica, bataia din aripi a unui fluture intr-o parte a lumii poate declansa un adevarat uragan intr-un alt colt al planetei. A fost un suficient un stranut din China pentru ca intreaga lume sa se opreasca si sa isi descopere toate slabiciunile in fata unui inamic complet necunoscut si nevazut, dar despre care s-a conturat deja imaginea unui balaur cu sapte capete care nu cruta pe nimeni.
Bulgarele de zapada s-a transformat intr-o adevarata avalansa media si este foarte greu de oprit in acest moment si, din aceasta cauza, cu totii avem de suferit, indiferent daca acceptam toate informatiile care ni se servesc sau nu credem o iota din ceea ce ne transmit autoritatile.
Pentru un iubitor de sport, este dureros sa nu mai poti sa iti duci existenta in jurul evenimentelor care te fac saptamanal sa razi sau sa plangi, sa speri sau sa disperi. Pentru prima data, Jocurile Olimpice au fost amanate dintr-o alta cauza decat cea a unui razboi mondial, iar soarta celorlalte competitii sezoniere este in dubiu. Nu se stie exact cand si cum se va intoarce fotbalul nostru cel de toate zilele, daca vom mai putea sa ne bucuram cand vedem mingea rostogolindu-se pe un petic de iarba cu 22 de oameni alergand dupa ea.
Toata aceasta stare de incertitudine m-a facut sa ma intreb daca nu cumva aici va fi sfarsitul fotbalului pe care il stim cu totii. La cata panica exista acum in lumea intreaga, nu stiu cat de normala va mai fi viata noastra dupa acest coronavirus. Asa cum spunea chiar Ivan Rakitic, mi-as dori sa ne reluam existenta fireasca de pana acum doua luni cu toate riscurile asumate.
Cel mai bun exemplu care imi vine in minte este cel al miscarii de rezistenta din Muntii Fagaras. Tinerii aceia care s-au opus pana in maduva oaselor regimului comunist au platit cu pretul vietii speranta unor zile mai bune care aveau sa vina infinit mai tarziu decat se asteptau ei. Dar nu au acceptat corsetul ciumei rosii pana in ultima clipa a existentei lor. Pur si simplu, pentru ca oamenii aia stiau ca nu aveau cum sa se impace cu viata care le era sortita sub jugul sovietic.
Pana la urma, omenirea nu poate trai cu teama de a muri in fiecare zi pentru ca panica este mai nociva chiar decat orice virus. Dar, mai mult de atat, nu poti trai asa cum o facem de doua luni, luptandu-ne in supermarket-uri pentru un sul de hartie igienica, un pachetel de drojdie sau o sticla de ulei si asteptand zile mai bune. Sta in natura umana si in instinctul nostru de supravietuire sa nu lancezim, asa cum ne cer autoritatile devenite brusc atat de „grijulii” pentru soarta noastra.
Cu orice risc, viata noastra ar trebui sa mearga mai departe si cu acest coronavirus. Altfel, uraganul declansat de bataia din aripi a fluturelui din China este departe de a fi ajuns la noi. Iar efectele lui ar fi cu adevarat devastatoare in comparatie cu „inmormantarile” prezise de omul de la Cotroceni.
As vrea sa inchei, totusi, intr-o nota optimista acest articol. Tot in aceste zile, mi-am amintit de un articol citit in urma cu cativa ani in National Geographic despre expeditia realizata de doi oameni care au mers la Polul Sud doar cu sanii trase de caini. Unul dintre ei spunea ca nu s-a gandit vreo clipa la cat de periculoasa este misiunea lor: „Daca nu imi fac griji, mor. Daca imi fac griji, tot mor. Asa ca de ce sa imi fac griji?”
Important e sa ramanem sanatosi la minte!
written by You may also want to read
