„Imi place viata prea mult, nu sunt inca pregatit sa mor”, declara Fernando Ricksen intr-un interviu publicat in cotidianul The Guardian la inceputul lunii martie. Ieri, insa, fostul international olandez a incetat din viata, la varsta de 43 de ani, dupa o suferinta indelungata. Diagnosticat in 2013 cu scleroza laterala amiotrofica (ALS), o boala cumplita care afecteaza functiile nervilor si ale muschilor si care vizeaza, in principal, persoanele trecute de 60 de ani, lui Ricksen i s-au mai dat doar 18 luni de trait. De obicei, unul din doi oameni diagnosticati mor in primii doi ani, iar unul din trei, in primele 12 luni. El a rezistat inca sase ani.
„Dream as if you’ll live forever, Live as if you’ll die today.” – James Dean
Fernando Ricksen chiar a visat ca si cum ar fi trait de-a pururi si a trait fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima. Un fundas dreapta combativ, el a fost capitanul lui Glasgow Rangers, pentru care a jucat intre 2000 si 2006 si alaturi de care a cucerit sapte trofee, dintre care doua titluri de campion. Ricksen a trecut, apoi, la Zenit Sankt Petersburg, unde a castigat un titlu in Rusia, Cupa UEFA si Supercupa Europei, in 2008.
Totodata, a fost selectionat de 12 ori in nationala Olandei si ar fi putut avea si mai multe meciuri in tricoul Portocalei Mecanice daca nu ar fi existat un episod neplacut petrecut la Minsk, in 2003. Dupa un succes cu 2-0 al Olandei impotriva Belarusului, Ricksen a petrecut intr-un club de strip-tease si s-a imbatat atat de tare incat, la intoarcerea la hotel spre dimineata, a fost atat de confuz incat nu mai stia in ce camera sta si a batut, din greseala, si la usa lui Ruud Van Nistelrooy. A reusit sa isi adune lucrurile in graba pentru a se alatura echipei in autocar, dar dupa aceasta intamplare, nu a mai jucat vreodata pentru nationala Tarii Lalelelor.
De altfel, Ricksen s-a remarcat dintotdeauna prin aceasta pofta de a trai viata la maximum, ca si cum ar fi ultima clipa. A cheltuit milioanele de lire sterline castigate din fotbal ca si cum nu ar fi existat ziua de maine si chiar el a admis ca „poate am exagerat putin cu betiile, drogurile si femeile”.
Stilul lui flamboyant l-a adus intr-o situatie financiara precara in ultima perioada a vietii, cand a tot organizat diferite evenimente pentru strangerea de fonduri. Astfel, in octombrie 2018, a venit la Glasgow pentru o astfel de gala caritabila de la Valencia, unde locuia cu sotia, Veronika, pe care o cunoscuse in Rusia, si cu fiica lor de sase ani, Isabella. Ricksen a vrut, apoi, sa se intoarca acasa, dar starea lui s-a deteriorat foarte mult din cauza epuizarii, asa ca a ramas pentru restul zilelor sale internat in Scotia.
Practic, tot ceea ce ii mai rămăsese lui Ricksen era reședința de lângă Valencia, pe care o împărțea cu prima lui soție, Graciela. El ajunsese sa depinda doar de pensia de 1300 de euro, dupa ce a ars un munte Everest de bani, dupa cum chiar el a declarat. „Cel putin, insa, m-am simtit foarte bine facand asta”, a mai recunoscut in autobiografia lui, Fighting Spirit, lansata in 2014.
Cu cateva luni inainte, cand isi promova cartea intr-o emisiune televizata, Fernando Ricksen a fost banuit de multi olandezi, care se obisnuisera cu abuzurile sale de alcool, ca ar fi baut din cauza ca isi gasea cu greu cuvintele. Intrebat de prezentator de ce vorbeste atat de greu, el a anuntat ca sufera de ALS. „Cu 10 secunde inainte, aparusera comentarii pe Twitter, gen: Uite-l pe nesimtitul asta, iarasi este beat. Apoi, dupa ce a spus ce boala are, totul s-a schimbat radical. A devenit un erou. Acela a fost momentul TV al anului in Olanda”, a povestit Vincent de Vries, un prieten apropiat al lui Ricksen si ghostwriter-ul autobiografiei sale.
Cu siguranță, olandezul a luat cu el în momentul plecării din aceasta lume câteva dintre amintirile picante din viata lui de fotbalist: cand l-a aruncat într-o piscina din Atena pe președintele lui Glasgow Rangers înaintea unui meci din Champions League, cand a luat o data elicopterul pentru a nu întârzia la un antrenament sau când s-a trezit, după o noapte cu nenumărate shot-uri de tequila, gol-pușcă lângă o femeie pe care nu o cunoștea pe un teritoriu ostil, chiar în fata Celtic Park!
Deși avea și posibilitatea eutanasierii, devenita legala în Olanda, în cazul persoanelor cu boli în faza terminala, Ricksen a vrut sa trăiască cât mai mult posibil, motivat de fetita lui, Isabella, care credea doar ca tatăl sau este doar diferit de ceilalți și mai bătrân.
Nu i-a fost teama ca va muri, dar atunci cand nu putea respira din cauza maladiei, simtea ca i se face frica. Cu toate ca isi exprimase in trecut dorinta de a trece de la catolicism la ortodoxie, Fernando Ricksen a admis in urma cu o jumatate de an ca ii este greu sa isi puna credinta in Dumnezeu: „Personal, nu am prea mult de a face cu religia, mai ales dupa ce am fost diagnosticat. Nu cred ca niciun zeu nu ar da asa ceva cuiva.”
Olandezul a iubit prea mult viata pentru a nu lupta pana la capat, asa cum o facuse de atatea ori pe terenul de fotbal cu acea atitudine de a nu renunta vreodata care l-a caracterizat de-a lungul intregii cariere, dupa cum spunea si fostul lui coleg de la Rangers, Nacho Novo: „Intotdeauna am spus ca mi-ar placea sa am 11 de Fernando Ricksen in echipa mea.” Dar meciul cu boala teribila ce l-a secatuit de toate puterile l-a pierdut, in cele din urma, cu convingerea ca va ajunge intr-un loc mai bun atunci cand va scapa de toate suferintele.
Pentru cineva care a trait fiecare zi ca si cum ar fi ultima, nu este chiar putin lucru.
sursa: The Guardian
written by You may also want to read
