CALATORIE IN INIMA CELUI MAI FIERBINTE DERBY AL PLANETEI

3 minutes, 24 seconds

Să vezi pe viu un Superclasico disputat la Madrid sau orice alt derby european în comparație cu unul trăit pe viu pe Bombonera sau Monumental este precum diferența între a admira leii, jaguarii și tigrii la grădina zoologică sau la circ și a-i vedea desfășurându-se în mediul lor natural, în savană sau în junglă. Nu poate exista o pasiune mai sălbatică, în sensul frumos al cuvântului, decât la un Boca – River în Argentina.

Sau este ca și când te-ai uita la rechini, delfini și balene prin geamul imens al unui oceanograf în loc de a simți adrenalina maximă când înoți alături de aceste creaturi magnifice în albastrul infinit al Oceanului Atlantic, care a fost ca o graniță de netrecut spre El Superclasico atât de mult timp. Iar din punct de vedere al decibelilor, un Boca – River îți lasă impresia că tocmai pe lângă tine a trecut o turmă imensă cu sute de elefanți

Până acum, urmărisem această tornadă de la mare depărtare, în deplină liniște, dar acum m-am aflat chiar în ochiul furtunii, în miezul ciclonului numit El Superclasico.

Chiar dacă punctul culminant al imensei lor rivalități se consumase pe Santiago Bernabeu și va servi drept reper major pentru toate generațiile ce vor urma în istoria acestui derby cu adevărat unic, totuși, nimic nu poate egala ca trăiri ceea ce simți și ca senzații ceea ce trăiești la un Superclasico la Buenos Aires. Pentru că acest meci este ca o avalanșă de sentimente, amestecate și, în același timp, distincte, care te fac să te simți special pentru că și tu ești parte din el, fie doar pentru o singură dată, fie doar pentru o clipă.

Fără a mai fi încorsetate de prezența lor pe un teritoriu necunoscut, chiar pe continentul care le-a supus în trecut, fiarele și bestiile fotbalului sud-american se dezlănțuie în voie în habitatul lor natural, știind că aici nu mai există gratiile care să le îngrădească manifestările de dragoste pentru membrii propriului trib sau de adversitate pentru inamicii eterni.

Pe teritoriul lor pe care îl marchează cu mare precizie, acestea se luptă, vânează și se devorează între ele cu ferocitatea unei pume și, totodată, cu eleganța unui tango.

Dacă fotbalul este adevărata religie în America de Sud, atunci El Superclasico reprezintă slujbele de Crăciun și de Paști. În fiecare sezon, fanii așteaptă duelurile dintre Boca și River cu aceeași nerăbdare și bucurie în suflet ca a unui bun creștin în așteptarea Sărbătorii Nașterii și a Învierii. Pentru că asta înseamnă, de fapt, El Superclasico pentru fanaticii religioși ai fotbalului: nașterea și învierea.

Dar, mai întâi de orice, El Superclasico este unicul derby din lume în care spectacolul tribunelor este mai așteptat decât cel de pe gazon. Uneori, nivelul fotbalului prestat de cele două echipe nu corespunde așteptărilor firești determinate de trecutul istoric fabulos, dar atmosfera de pe stadion nu dezamăgește niciodată, Jucătorii vin și pleacă, dar suporterii rămân mereu acolo și transmit generațiilor următoare, din tată în fiu și din mamă în fiică, pasiunea unică pentru culorile dragi lor.

Fotografii realizate cu un telefon Samsung Galaxy S10

De aceea, River – Boca este meciul care trebuie trăit pe viu măcar o dată în viață. Pentru a-i transmite mai departe legenda specială și pentru a fi convins că le-ai văzut pe toate în existența ta. Pentru că toată acea revărsare de emoții și stări este atât de intensă încât, la final, ai senzația că tocmai ai depășit cel mai aprig uragan posibil, care cuprinde toată furia pământului, a apelor și a vântului, dar și dogoarea lavei celui mai puternic vulcan.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns