Astazi, se implinesc fix 11 ani de cand Usain Bolt a inceput sa isi scrie propria legenda in istoria sportului mondial. Jamaicanul a castigat in aceasta zi prima din cele opt medalii de aur de la Jocurile Olimpice, la Beijing. Cum am trait pe viu aceasta experienta unica, va invit sa aflati din acest articol, scris la scurt timp dupa triumful lui Bolt din celebrul „Cuib de Pasare”.
Sambata, 16 august 2008. Ziua cea mare. Ajung cu intarziere de o ora si jumatate la Stadionul National din cauza ca am fost retinut cu trimiterea unui material in tara. Pierdusem deja semifinalele de la 100 de metri, in care am aflat mai tarziu de prima mare surpriza: americanul Tyson Gay a ratat calificarea in lupta finala pentru titlul de cel mai rapid om al planetei. Ramane o batalie intre cei doi reggae-boys, jamaicanii Usain Bolt si Asafa Powell. Pana sa ajung in inaltul tribunei, trebuie sa urc. Mult. Foarte mult.
In timp ce mai inving cate o treapta, iar suvoaiele de apa imi invadeaza fruntea din cauza efortului, ma gandesc la povestirile lui Ioan Chirila de la Mundialul mexican. „Acesta este pelerinajul nostru, urcam spre Mecca”, scria marele cronicar in timpul ascensiunii de pe legendarul stadion Azteca. La fel suntem si noi! Am venit in pelerinaj la zeul vitezei supersonice. Vad deja verdele crud al gazonului de la Beijing, dar parca tot in Ciudad de Mexico ma aflu.
Trei tipi cu niste sombrero imense si cu steagul Mexicului pe umeri incearca sa anime atmosfera din Cuibul de Pasare asa cum au invatat la ei acasa. „Uno, dos, tres, oleeeee!!!” si valul incepe sa se inalte spre ultimul nivel al arenei si apoi o ia in dreapta amenintator inainte de a fi domolit de un grup de americani, care isi iau imediat in primire portia de fluieraturi din partea mexicanilor.
Ma incalzesc apoi cu triumful altor doua campioane olimpice, neo-zeelandeza Valerie Vili, la aruncarea greutatii, impresionanta de-a lungul intregului concurs, si ucraineanca Tatiana Cernova, la heptatlon.
Si apoi intra in scena cel pentru care o gramada de oameni au dat chiar si 500 de euro doar pentru a-i vedea fuleul in mai putin de 10 secunde. Este foarte relaxat, iar 90 de mii de perechi de ochi incearca sa soarba fiecare sutime pe care o petrece pe pista. Si asta pentru ca se simte ca nu va dura foarte mult. Totul se va termina repede, rece si implacabil. Intr-o lumina de blitz-uri, venita parca de pe o nava extraterestra, supraomul Usain Bolt a demarat in tromba in drumul sau spre istorie.
A franat apoi ca nimeni altul intr-o asemenea proba pentru a trece linia de finis in stilul marilor campioni: cu mainile spre cer. 9.69 este cifra rece a unui moment mai fierbinte decat flacara olimpica. Record mondial si record olimpic pentru jamaicanul care va implini 22 de ani peste doar cinci zile. Petrecerea putea deja sa inceapa!
Imediat, Pasarea nevazuta din Cuib se inchina si ea in fata oaspetelui sau de seama si il ajuta sa se simta cat mai aproape de casa. Acordurile de reggae incep sa rasune departe in noaptea Beijing-ului in timp ce urmasul lui Bob Marley isi traieste momentul de glorie suprema. El este Usain Bolt, iar eu sunt unul dintre cei 90 de mii de oameni fericiti ca pot povesti nepotilor ca au fost si ei martori acolo unde s-a scris istoria sportului. Restul e tacere!
written by You may also want to read
