CUM LIVERPOOL A DEVENIT O MAESTRA A FAZELOR FIXE

6 minutes, 3 seconds

De cand Jurgen Klopp a venit la Liverpool in 2015, fazele fixe au fost mereu o problema. „Cormoranii” au fost surprinsi de atatea ori in momentele statice ale jocului, avand mari dificultati si la finalizare din aceste faze. Astfel, Liverpool s-a clasat abia pe locurile 10, respectiv 6 in primele doua sezoane cu Klopp manager intr-un top al golurilor inscrise din faze fixe in Premier League. Totodata, gruparea de pe Merseyside terminase pe pozitiile 6 si 10 in ierarhia celor mai multe goluri incasate din faze fixe. Insa, germanul a reparat aceste defectiuni cu ajutorul noului sau staff si Liverpool a devenit regina fazelor fixe in Anglia, cu cel mai bun record ofensiv din campionat si a doua cea mai buna defensiva la fazele fixe. Asa cum v-am promis, BogdanSocol.ro va prezinta modul in care trupa lui Jurgen Klopp s-a perfectionat la fazele fixe cu ajutorul analizei tactice realizate de revista digitala Total Footbal Analysis Magazine.

„Trebuia sa ne imbunatatim asupra acestui aspect pentru ca nu prea marcam multe goluri din faze fixe. De aceea, merita multe complimente toti baietii implicati in treaba asta, analistii, Pete Krawietz, care a muncit enorm, si jucatorii, care trebuiau sa aplice totul”, a spus recent Klopp, laudandu-l mai ales pe secundul sau, Pete Krawietz, pe care l-a supranumit „The Eye” si cu care colaboreaza inca de cand o antrena pe Mainz.

Structura defensiva

Liverpool mizeaza pe un mixt intre apararea in zona si marcajul om la om, cu doi jucatori acoperind cele doua bare si alti patru care marcheaza zona din fata portii. Acesti patru jucatori sunt, de regula, Andy Robertson, in zona din preajma primei bare, Matip si varful (de obicei, Firmino, dar in exemplul de mai jos, apare Origi) in zona centrala si Van Dijk, in zona barei a doua.

Majoritatea respingerilor sunt facute de Robertson si Matip, iar daca adversarii vor sa evite aceasta arie, vor fi nevoiti sa il infrunte in aer pe Van Dijk. Astfel, Liverpool are cel putin doi jucatori care ii marcheaza pe adversari sau, pur si simplu, impiedica posibilele lor curse, iar un duel aerian nu poate fi castigat.

Aceasta structura cu doi sau mai multi oameni in fata creeaza doua linii distincte de marcaj zonal, care sunt elementele-cheie in felul in care Liverpool se apara la fazele fixe. Acesti doi jucatori in fata sistemului de marcaj in zona sunt, in special, pentru mingea a doua.  Crearea acestor linii de jucatori sporesc sansele de a castiga mingea a doua intrucat acopera mai mult teren decat un grup dispus pe o linie.

Care era problema?

Cea mai mare grija a lui Klopp la fazele fixe a fost legata de mingea a doua. In 2017, germanul a si declarat ca s-a saturat ca echipa lui sa tot primeasca goluri astfel. De aceea, a urmat foarte multa munca la antrenamente pentru a ameliora aceasta problema.

Structura echipei nu s-a schimbat prea mult, cu aceleasi zone ocupate de jucatori in aceleasi pozitii. Problema venea de la „un mic buzunar de spatiu” si de la aviditatea lui Liverpool de a ataca prima minge. Acea mica bucatica de spatiu era o zona-tinta pentru adversari, mai ales ca Liverpool o apara deficient, unitatea echipei fiind pierduta ca urmare a dorintei fiecaruia de a castiga prima minge in acest spatiu.

Structura initiala la fazele fixe este distrusa cand cei doi jucatori responsabili cu castigarea mingii a doua sunt trasi in zona si nu castiga balonul, lasand un spatiu semnificativ in locul unde ar fi trebuit sa fie, iar de aici, rezulta un gol inscris usor de adversari. A trebuit ca jucatorii sa aiba incredere unii in altii pentru a mentine aceasta structura. Evident, asta s-a adaugat problemei initiale a lui Liverpool, castigarea primei mingi, care, in acel moment, din cauza inaltimii reduse, a fost un caz greu de rezolvat fara aducerea unor oameni noi.

In exemplul de mai sus, structura echipei este afectata ca urmare a unui serviciu bun si intrucat acolo unde ar trebui sa fie oamenii de marcaj, exista un spatiu urias  si tocmai acolo va ajunge mingea a doua.

Progresul

In imaginea de mai jos, se vede si felul in care Liverpool a evoluat la acest capitol, prima minge fiind recuperata in apropierea primei bare si indepartate din zona. Chiar daca respingerea balonului nu este una reusita si acesta ramane in careu, Liverpool este in continuare intr-o pozitie foarte buna de a se apara intrucat liniile sunt pastrate intacte, iar structura nu a fost prea afectata, ceea ce se traduce printr-un spatiu generos acoperit in propriul careu.

Tot aici, se poate vedea si abilitatea deosebita a lui Liverpool de a iesi imediat din formatia de aparare. Chiar daca mingea nu a parasit careul, Robertson s-a pus deja in miscare, la fel ca si cei din zona centrala.

Rutina ofensiva

Unul dintre principalele obiceiuri din ofensiva il implica pe Virgil Van Dijk. Astfel, jucatorii lui Liverpool se pozitioneaza departe de poarta opusa sau chiar la marginea careului pentru a-i atrage acolo pe aparatorii adversi. Asta creeaza foarte mult spatiu, precum se vede in imaginea de mai jos. Daca Van Dijk poate patrunde liber, are sansa unei lovituri de cap spre poarta. In acest caz, Liverpool ii ofera un culoar liber olandezului, care pleaca din afara careului, iar Mane blocheaza orice posibil jucator de marcaj, ceea ce conduce la un gol al lui Van Dijk.

O rutina relativ simpla, dar greu de oprit. Intrucat Mane face blocajul atat de sus, este aproape imposibil pentru cei de la Newcastle sa faca ceva in privinta lui Van Dijk, mai ales datorita vastului spatiu din careu.

Un alt obicei important al lui Liverpool este folosit atunci cand are in fata portari cu talie mai mica, asa cum sunt cazurile Barcelona si Tottenham. Astfel, „cormoranii” aglomereaza careul de sase metri, astfel ca daca o minge este aruncata acolo, sunt sanse mari de gol. In acelasi timp, Liverpool a avut succes in aceasta faza, prezentata mai jos, din meciul cu Tottenham si pentru ca a aglomerat o zona si a creat spatiu intr-o alta. Astfel, Wijnaldum a recuperat mingea a doua in spatiul incercuit si a inscris.

A treia rutina-cheie vine la cornerele scurte, unde sunt valorificate calitatile ambilor fundasi laterali, care centreaza excelent. Asa cum se vede mai jos, Liverpool opteaza sa paseze scurt spre marginea careului la o lovitura libera sau un corner, ceea ce ofera adversarilor oportunitatea de a iesi la pressing.

„Cormoranii” au abilitati ofensive ce le permit sa patrunda in viteza in spatiile astfel create, iar centrarile fundasilor laterali sunt adesea suficient de bune pentru a gasi oamenii care au intrat in careu. Serviciile lui Robertson si Trent Alexander-Arnold in aceste situatii sunt foarte bine lucrate si majoritatea assist-urilor lor au venit din zone similare ale terenului pentru jucatori care fac astfel de curse.

Concluzii

Liverpool si-a rezolvat problemele privind fazele fixe si, prin urmare, majoritatea meciurilor importante s-au terminat in favoarea lor. Fara munca titanica si perfectionarea jocului in fazele fixe, acest sezon memorabil nu ar fi fost posibil. Jurgen Klopp, Pete Krawietz si intreg staff-ul tehnic merita tot creditul pentru munca depusa si ei vor cauta sa obtina rasplata binemeritata la Madrid, pe 1 iunie, in fata unei echipe impotriva careia Liverpool a avut succes la fazele fixe.

sursa: Total Football Analysis

sursa foto: Total Football Analysis Magazine

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns