FLA-FLU, DERBY-UL FĂRĂ ÎNCEPUT ȘI FĂRĂ SFÂRȘIT

5 minutes, 35 seconds

Considerat Clasicul fotbalului brazilian, Flamengo – Fluminense nu generează, totuși, și cea mai aprigă rivalitate din Rio de Janeiro. Însă, cu toate acestea, niciun alt derby din Brazilia nu are în spate o poveste atât de specială precum Fla-Flu, așa cum a fost botezat acest meci de legendarul jurnalist Mario Filho, care dă și numele celui mai mare stadion al țării, Maracana. Departe de tensiunile dintre Flamengo și Vasco da Gama, cele mai populare echipe din Rio, derby-ul Fla-Flu este plin de farmec, atât în teren, dar mai ales în tribune. Și toată această rivalitate a început chiar înainte ca cele două cluburi să se lupte pentru o minge pe un teren de fotbal.

Povestea începe în 1895, când a luat ființă Clube de Regatas Flamengo, un club de canotaj, sportul în mare vogă în Brazilia sfârșitului de secol 19. Peste șase ani, Oscar Cox, un tânăr cu origini engleze întors de la studii din Elveția, a adunat mai mulți prieteni laolaltă și împreună au disputat primul meci oficial din Rio de Janeiro. Iar la scurt timp, pe 21 iulie 1902, Cox avea să pună bazele noului club, Fluminense, dedicat exclusiv fotbalului.

Relațiile dintre cele două grupări erau excelente la început, împrumutându-și sportivii în competiții: canotorii de la Flamengo jucau fotbal pentru Fluminense și viceversa. Totul a durat până în 1911, când căpitanul lui Flu, Alberto Borgerth, s-a certat cu conducătorii clubului și, împreună cu alți nouă jucători care compuneau și echipa de canotaj a lui Flamengo, a fondat secția de fotbal a grupării rubro-negro.

Astfel, pe 7 iulie 1912, s-a disputat primul derby între cele două echipe, Fluminense impunându-se cu 3-2 în fața a 800 de spectatori. „A fost un meci agitat și violent, care a provocat numeroase leșinuri în public. Tribuna oficială gemea de flori, fructe, pene, doamne și domni. În timp ce domnii celebrau fiecare gol azvârlindu-și pălăriile de paie în terenul de joc, doamnele scăpau evantaiele și leșinau, răpuse de emoția golului și de sufocarea provocată de căldură și de corset”, a descris prima ciocnire dintre Flamengo și Fluminense scriitorul uruguayan Eduardo Galeano în cartea „Fotbalul, lumini și umbre”.

Dar când a început, de fapt, rivalitatea Fla-Flu? Răspunsul lui Nelson Rodrigues, unul dintre cei mai mari scriitori brazilieni și un fan declarat al lui Fluminense, este emblematic: „Fla-Flu nu are un început. Fla-Flu nu are un sfârșit. Fla-Flu a existat cu 40 de minute înaintea nimicului.”

Fratele său, Mario Filho, considerat părintele derby-ului Fla-Flu și un suporter înflăcărat al lui Flamengo, a contribuit enorm la creșterea popularității fotbalului, imediat după trecerea la profesionism, prin ideea sa ingenioasă de a atrage mulțimile spre stadioane. În decembrie 1936, erau programate trei întâlniri între Flamengo și Fluminense, astfel că Mario Rodrigues Filho a inițiat o întrecere în ziarul unde scria, Jornal dos Sports, între fanii celor două echipe, provocându-i să creeze cea mai frumoasă și mai colorată atmosferă. Suporterii au acceptat-o imediat și au venit la meci înarmați cu baloane, steaguri, confetti, tobe și chiar făină de orez, iar mozaicul de pe stadion a fost precum un carnaval, tradiție care s-a păstrat până în prezent. De aceea, Fla-Flu mai este cunoscut și drept „Derby-ul mulțimilor”.

Deși stadionul Maracana a fost inaugurat în 1950, cu ocazia celei de-a patra ediții a Cupei Mondiale, acesta a găzduit primul său derby Fla-Flu abia în 1963. Meciul încheiat la egalitate, 0-0, a intrat în istorie pentru recordul de asistență, 194.603 spectatori.

Eduardo Galeano are o altă versiune pentru ceea ce înseamnă Clasicul fotbalului brazilian: „Flamengo izvorâse dintr-o fractură a clubului Fluminense, care s-a rupt în două după multe scandaluri, urlete de război și strigăte ale nașterii. Curând, părintele avea să regrete că nu-și sufocase în fașă odrasla care îi răspundea obraznic și-l lua peste picior, dar nu mai era nimic de făcut: Fluminense își rostise propriu-i blestem și răul nu mai avea leac. De atunci, tată și fiu, fiu răzvrătit, părinte părăsit nu încetează să se urască. Fiecare clasic Fla-Flu este o nouă bătălie în acest război fără sfârșit. Amândoi iubesc aceeași metropolă, Rio de Janeiro, leneșă, plină de păcate, care, languroasă, se lasă iubită și se distrează oferindu-se amândurora, fără a se da niciunuia. Tată și fiu se întrec pentru amanta care se joacă cu ei. Pentru ea se bat, iar ea vine să asiste la dueluri îmbrăcată de sărbătoare.”

Cum bine puncta faimosul scriitor uruguayan, Flamengo a depășit-o pe Fluminense și din punct de vedere al trofeelor, al palmaresului direct, dar mai ales la capitolul popularitate, fiind susținută de nu mai puțin de 42 de milioane de suporteri doar în Brazilia. Dacă aceștia ar decide să își creeze un stat propriu, ar reprezenta a 33-a țară ca populație la nivel global, depășind Polonia, Canada sau Australia! În același timp, gruparea rubro-negro deține supremația și în privința duelurilor directe, cu 150 de victorii, față de cele 130 ale lui Flu în 405 confruntări.

Flamengo i-a luat fața marii rivale și în privința trofeelor majore cucerite: 34-31 în Campionatul Carioca, 5-4 la titlurile din Serie A Brasileirao și 3-1 în Cupa Braziliei. În plus, Fla a câștigat și Copa Libertadores și Cupa Intercontinentală în 1981, când legendarul Zico strălucea în tricoul roș-negru.

Totuși, Flu și-a luat revanșa în 1995, când s-a impus pe muchie de cuțit cu 3-2 într-o partidă ce avea drept miză titlul de campioană în statul Rio. Iar lovitura de grație a fost dată de Renato Gaucho, un jucător ce a evoluat în patru perioade distincte la Flamengo, însă care a purtat tricoul marii rivale în cel mai important moment al carierei sale. Gaucho a înscris golul decisiv cu stomacul, iar Fluminense a câștigat campionatul Carioca la un punct în fața lui Flamengo, tocmai în anul aniversării centenarului clubului rubro-negro.

Și astăzi, Flamengo și Fluminense vor fi față în față disputându-și supremația în Rio de Janeiro, metropola pe care nu o vor cuceri cu adevărat niciodată, dar care îi va iubi pe amândoi, în continuare, în egală măsură ca într-o poveste de dragoste fără început și fără sfârșit.

 

surse: World Soccer, These Football Times, futbolpulse.com, theculturetrip.com, remezcla.com

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns