EL CLASICO 2019: ALT RITM, ALTA ORCHESTRATIE, DAR LA FEL DE SAVUROS

3 minutes, 41 seconds

El Clasico ramane El Clasico! Nu isi pierde niciodata savoarea, indiferent de conjunctura, de actorii din teren, de regizorii de pe margine, de competitie sau daca este vorba de un amical sau de o finala pentru un trofeu major. De-a lungul timpului, confruntarea dintre Barcelona si Real Madrid s-a distins prin rivalitatile uriase angrenate in jurul sau, de la lupta Catalunyei impotriva statului la clasicurile individuale din fotbalul mondial, Di Stefano – Kubala, Mourinho vs. Guardiola sau Cristiano Ronaldo – Lionel Messi.

Ieri, pentru a doua oara in ultimul deceniu, am avut parte de un derby fara niciunul dintre oamenii care au dominat prim-planul in El Clasico din acest mileniu. Madridul inca pare sa nu se fi obisnuit cu ideea ca nu il mai are sub ordine pe Ronaldo, chiar daca da senzatia ca a sters cu buretele toate realizarile uriase ale portughezului, fiind singurul dintre fostele cluburi ale acestuia care nu i-a urat traditionalul „La multi ani!” cu ocazia zilei de nastere, pe 5 februarie!

De partea cealalta, Messi a inceput pe banca prima mansa a semifinalei din Copa del Rey, dupa ce a lipsit din cauza unei accidentari la „manita” din campionat, de la sfarsitul lui octombrie. Derby-ul de pe Camp Nou a incercat sa ne proiecteze imaginea sa din viitor si sa ne acomodeze, cumva, cu ideea ca niciun jucator nu este etern si ca nu poate fi mai presus de anvergura unui El Clasico, oricat de mare ar fi el. Pentru ca nimeni nu poate castiga vreodata meciul cu timpul care trece peste noi.

In ultimii zece ani, Messi sau Cristiano Ronaldo nu au conceput ideea de a nu fi printre titulari intr-un derby, chiar daca erau intr-un picior din punct de vedere fizic. Acum, insa, argentinianul a acceptat planul lui Ernesto Valverde de a se menaja si de a fi apt pentru urmatoarea perioada, extrem de complicata din punct de vedere al calendarului, cu deplasari la Bilbao si Sevilla, in La Liga, la Lyon, in Champions League, si apoi pe Santiago Bernabeu, in partida care va decide finalista din cupa.

Intr-un asemenea context, Realul a facut, poate, cea mai buna prima repriza in era Santiago Solari, iar deschiderea scorului din minutul 5 a venit firesc, la capatul unei combinatii electrizante a tridentului ofensiv Vinicius – Benzema – Lucas Vazquez, remarcabil in primele 45 de minute. „Albii” au dat impresia ca detin controlul, dar le-a lipsit sangele rece la finalizare al lui Cristiano pentru a ucide jocul, tratand mult prea lejer cateva sanse ideale de a se desprinde pe tabela, lucru oarecum de inteles pentru brazilianul Vinicius, la cei 18 ani ai sai, care a facut, totusi, un meci mare.

Astfel, Barcelona s-a ridicat incet-incet din pumni, iar Lenglet a lovit bara in minutul 31, la cea mai importanta ocazie a catalanilor in prima parte, apoi Keylor Navas a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca ramane numarul 1 al „galacticilor” si asta nu doar datorita inscriptiei de pe spatele tricoului de joc.

Realul a avut, insa, benzina doar pentru 45 de minute, poate si cu gandul la derby-ul cu Atletico de sambata, iar pasul in spate al trupei lui Solari a fost receptionat imediat de gruparea blaugrana, care a trecut la comanda. Madrilenii pareau chiar ca se sufoca in propria jumatate, astfel ca a fost doar o chestiune de timp pana cand Malcom a egalat in minutul 57, tocmai cand Messi iesise la incalzire. A fost raspunsul brazilianului pe care Barca l-a deturnat in vara din drumul spre Roma dupa o perioada nefasta, el oferind aseara cea mai buna versiune a sa in tricoul blaugrana.

Intrarea in arena a senatorilor Messi si Gareth Bale a reamintit un pic de zapezile de altadata din El Clasico si de duelurile pe muchie de cutit, decise de atatea ori de tusa unui geniu. Numai ca ambii au dat senzatia ca nu si-au atins turatia maxima, poate din dorinta de a-si conserva energia pentru urmatoarele batalii, care pot decide daca sezonul in curs este reusit sau ratat.

Altfel, impresia pe care ne-a lasat-o ultimul Clasico este ca Madridul are inca resurse de a se regenera, chiar si dupa cateva umilinte uriase care pareau sa o fi doborat la pamant, in timp ce Barcelona transmite in continuare acea siguranta de sine, conferita de potentialul jucatorilor sai, ca poate intoarce oricand o situatie in favoarea sa.

De aceea, abia astept returul de pe Bernabeu, de pe 27 februarie, pentru ca stiu deja ca nu ne va dezamagi.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns