Astazi, Ole Einar Bjoerndalen implineste 45 de ani. Cu aceasta ocazie, va invit sa ne reamintim de cel mai mare biatlonist al tuturor timpurilor gratie acestui capitol al cartii „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.
Ați auzit cumva de Ole Einar Bjoerndalen? Ar fi trebuit! Așa îl descrie Cartea Recordurilor Guinness pe cel supranumit „Regele biatlonului”. Cu 13 medalii, dintre care opt de aur, este cel mai titrat atlet din istoria Jocurilor Olimpice de Iarnă, cel mai de succes biatlonist din istoria Campionatelor Mondiale, cu 44 de medalii, dublu faţă de oricare alt sportiv, dintre care 20 din cel mai prețios metal, şi omul cu cele mai multe victorii în Cupa Mondială, 95, şi cele mai multe titluri, şase, la egalitate cu Magdalena Forsberg.
Dincolo de toate aceste recorduri, norvegianul s-a remarcat mai ales printr-o longevitate extraordinară şi o constanţă incredibilă în rezultate, realizate mai ales datorită unei pregatiri foarte meticuloase şi a unui regim cazon urmat încă de când avea 15 ani. Bjoerndalen a fost primul biatlonist care a lucrat cu un antrenor de tir şi cu un psiholog sportiv, iar dragostea sa pentru competiţie l-a ajutat să rămână în top la o vârstă la care foarte mulţi s-ar fi culcat pe laurii gloriei.
Născut pe 27 ianuarie 1974 la Drammen, Ole Einar Bjoerndalen s-a evidenţiat pentru prima dată în 1992, când a cucerit o medalie de aur la Campionatele Mondiale de Juniori, iar un an mai târziu, exploda cu adevărat în aceeaşi competiţie, unde câştigă trei din cele patru medalii de aur pentru care a concurat, performanţă realizată anterior doar de Serghei Cepikov. Aceste succese au dus la includerea sa în echipa de biatlon a Norvegiei pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din 1994, găzduite chiar pe teren propriu, la Lillehammer.
La 20 de ani, prima experienţă olimpică nu a fost încununată de vreo medalie, Ole clasându-se pe locul 36 la urmărirea individuală de 20 de kilometri şi pe poziţia a 28-a la sprint, iar în proba de ştafetă, a obţinut locul al şaptelea. O dată primit botezul focului, Bjoerndalen a început să ducă arta biatlonului spre limite nemaiatinse de nimeni înaintea sa. La următoarea Olimpiadă Albă, la Nagano, în 1998, a câştigat primul său aur, în proba de sprint, apoi a obţinut şi medalia de argint alături de echipa de ştafetă a Norvegiei.
Patru ani mai târziu, la Salt Lake City, devenea primul biatlonost din istorie care cucereşte medalia de aur în toate cele patru probe: individual, sprint, urmărire şi ştafeta de 4 x 7,5 kilometri. Astfel, el devenea al treilea sportiv care câştigă de patru ori aurul la o singură ediţie a Jocurilor de Iarnă. La Torino, în 2006, nu s-a lipit la aur, dar a rămas abonat la medalii: două de argint şi una de bronz.
La Vancouver 2010, Bjoerndalen a devenit cel mai de succes biatlonist din istoria Olimpiadei Albe, după ce a luat argintul în proba individuală şi aurul cu ştafeta, ajungând la un total de 11 medalii. În 2014, la Soci, Ole Einar Bjoerndalen avea să îşi desăvârşească statutul de cel mai bun biatlonist din istorie. După ce a cucerit medalia de aur la sprint, a ratat podiumul şi în proba individuală şi în cea de urmărire, însă a păstrat ce era mai bun la sfârşit. La 40 de ani, Bjoerndalen a devenit pentru a opta oară campion olimpic graţie triumfului din proba de ştafetă într-o zi cu adevărat specială, 13 februarie, care a marcat şi numărul medaliilor câştigate la Jocurile Olimpice, 13.
La o săptămână distanţă de la acest triumf, norvegianul a fost ales în Comisia Sportivă a Comitetului Internaţional Olimpic, dar a subliniat că nu se gândeşte la retragerea din activitate. În aprilie 2016, a demisionat din funcţia de membru al CIO.
written by You may also want to read
Pingback: BJORN DAEHLIE, "OMUL-RACHETA" - Bogdan Socol