JUAN FUNES, BIZONUL PE CAT DE PUTERNIC, PE ATAT DE FRAGIL

4 minutes, 19 seconds

1986 a fost anul perfect pentru fotbalul romanesc si argentinian. Pe 7 mai, Steaua dadea marea lovitura prin cucerirea Cupei Campionilor Europeni in fata Barcelonei, apoi, pe 29 iunie, nationala Argentinei se incorona campioana mondiala pentru a doua oara in istorie datorita unui Diego Maradona genial, iar peste fix alte trei luni, River Plate castiga, in premiera, Copa Libertadores in urma unei duble victorii in fata clubului columbian America de Cali. Protagonistul acelei finale a fost Juan Gilberto Funes, un atacant masiv si foarte puternic, pe care publicul din Romania l-a cunoscut, in apogeul carierei sale, pe 14 decembrie 1986, cu ocazia Cupei Intercontinentale de la Tokyo, dintre Steaua si River. Peste doar trei ani, el era nevoit sa renunte la cariera de jucator din cauza unor probleme cardiace, iar pe 11 ianuarie 1992, inceta din viata in urma unui infarct, la doar 28 de ani.

Poreclit „El Bufalo” (Bizonul), Funes a impresionat nu doar prin forta sa extraordinara, ci si printr-o tehnica remarcabila si un simt al portii specific marilor atacanti. Nascut pe 8 martie 1963, Juan Funes a evoluat la echipe minuscule in Argentina inainte de a se face cu adevarat remarcat in Columbia, la Millonarios Bogota, unde a ajuns in 1984.

Acolo, a devenit o adevarata referinta a postului de varf, mai ales datorita performantelor fantastice din al doilea sau sezon, in care a inscris 33 de goluri. Desi a jucat doar doi ani in Columbia, a fost suficient sa devina o legenda a clubului din Bogota si un idol al fanilor, care, in cinstea lui, au creat si un grup numit „La Barra del Bufalo”.

De la milionarii Columbiei, Funes a ajuns in 1986 la „milionarii” Argentinei, semnand cu River Plate, campioana Argentinei. El a ajutat-o din plin sa cucereasca prima Copa Libertadores din istoria gruparii de pe El Monumental, dupa ce a inscris in ambele manse ale finalei cu America de Cali, castigate de River cu 2-1 si 1-0. Astfel, los millonarios au obtinut si dreptul de a se lupta cu Steaua pentru titlul de cea mai buna echipa din lume in urma confruntarii din Cupa Intercontinentala, de la Tokyo.

 

CITESTE SI | EL SUPERCLASICO: CULOARE, PASIUNE, INTENSITATE

 

River avea nu mai putin de cinci campioni mondiali in primul 11, capitanul Americo Gallego si decarul Beto Alonso cucerind titlul suprem in 1978, iar portarul Nery Pumpido, fundasul Oscar Ruggeri si mijlocasul Hector Enrique triumfand in Mexic alaturi de Maradona. Cu toate acestea, Funes isi castigase repede respectul vestiarului, lucru remarcat si de Gabi Balint, unul dintre titularii Stelei in acea finala. „Era foarte tehnic, avea ceva chiar din fibra lui Maradona. Practic, el era numarul 1 al lor, dar atunci nu a facut un meci senzational. Noi am jucat mai bine si am fi meritat sa castigam trofeul. Paradoxal, cu Dinamo Kiev, in Supercupa Europei, nu meritam sa invingem, dar a venit acel gol fantastic al lui Hagi, care a facut diferenta”, a povestit Gaboaja.

River s-a impus cu 1-0 la Tokyo gratie reusitei uruguayanului Alzamendi, desemnat si jucatorul meciului, motiv pentru care a intrat si in posesia unui autoturism Toyota, oferit de sponsorul finalei. Cupa Intercontinentala si Copa Libertadores aveau sa fie singurele trofee ale lui Juan Funes, care a inscris 47 de goluri in 84 de meciuri pentru „milionari”.  In 1987, el a debutat si in nationala Argentinei, campioana mondiala pentru care a adunat patru selectii, fiind chiar titular intr-un amical pierdut in fata Italiei cu 3-1, la Zurich, unde a evoluat alaturi de Maradona.

In 1988, Funes a ajuns in Europa, la Olympiakos Pireu. Aici, a stat numai un an, in care a bifat zece reusite in 29 de partide, dar i-a fost suficient pentru a intra definitiv in inimile suporterilor gratie dublei semnate in semifinala Cupei Greciei, cu OFI Creta. Desi in ultimul act, Oly a pierdut in fata rivalilor de la Panathinaikos, Funes a fost regretat de fani atunci cand a decis sa se intoarca in Argentina. El Bufalo trebuia sa semneze cu Boca Juniors si sa intre intr-un club select de 100 de jucatori care au evoluat pentru ambele rivale din El Superclasico. Insa, medicii Bocai au detectat o afectiune a inimii, astfel ca transferul nu s-a mai realizat.

Totusi, Funes a batut palma cu Velez Sarsfield, pentru care a jucat un an, timp in care a marcat 10 goluri in 25 de aparitii. Problemele de sanatate l-au fortat sa se retraga prematur din activitate, la numai 27 de ani, tocmai cand un fotbalist incepe sa se apropie de maturitatea deplina.

Iar pe 11 ianuarie 1992, cu nici doua luni inainte de a implini 29 de ani, Juan Gilberto Funes a decedat din cauza unui atac de cord. Desi au trecut 27 de ani de atunci, el inca traieste in sufletele fanilor lui River Plate, care nu au uitat golurile lui din finala Libertadores din 1986. „La Mondialul Cluburilor din decembrie anul trecut, am vazut foarte multi suporteri ai lui River care aveau tricouri cu numele lui Funes pe spate”, a povestit tot Gabi Balint despre cat de mult a insemnat El Bufalo pentru gruparea „milionarilor”.

In acelasi timp, Estadio de San Luis, arena din orasul natal, unde a si inceput fotbalul, la echipa locala Huracan, ii poarta numele in semn de omagiu pentru cel care va ramane in amintirea tuturor drept un bizon cu picioare puternice, dar cu o inima atat de fragila.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns