ILIE BALACI, MINUNEA BLONDĂ A CRAIOVEI

Astăzi, Ilie Balaci a plecat dintre noi la 62 de ani, moartea sa socand întreaga suflare fotbalistica a României, nu doar a Craiovei. Într-un asemenea moment de tristete, vă invit să ne reamintim de unul dintre cei mai mari fotbalisti romani prin intermediul acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari”.

Dacă Hagi a fost Regele și Dobrin, Prințul din Trivale, Ilie Balaci a fost Banul Craiovei, omul care a făcut Oltenia să vibreze așa cum nu o mai făcuse nimeni de la Mihai Viteazu până la el! Născut pe 13 septembrie 1956 în comuna Bistreț, din județul Dolj, cel supranumit „Minunea blondă” a fost predestinat, parcă, să desăvârșească visul fotbalistic al Craiovei. La 12 ani, era copil de mingi la meciurile Științei și visa deja să devină fotbalist și să le dea mingea printre picioare lui Nicolae Dobrin, Liță Dumitru și Cornel Dinu, greii acelor vremuri. La 16 ani, pe 12 august 1973, debutează în prima echipă a Universității într-un meci disputat în deplasare cu Jiul Petroșani, încheiat la egalitate, 1-1, iar în 1974, cucerește primul său titlu de campion al României. În același an, pe 23 martie, debutează și în echipa națională, la numai 17 ani și 6 luni, într-un amical cu Franța, pierdut la Paris cu 1-0. Balaci a jucat titular pe Parc des Princes, alături de nume consacrate precum Necula Răducanu, Cornel Dinu, Anghel Iordănescu și Florea Dumitrache. Cornel Dinu, unul dintre liderii acelei naționale a României, a fost impresionat de Balaci: „Avea o calitate pe care nu prea am mai regăsit-o ulterior: tehnică în regim de performanță. În plus, deși nu părea la prima vedere, era foarte puternic, greu de incomodat când avea mingea. Era obraznic, tehnic și rău. La antrenamente, ne scuipa, ne călca în picioare. Acestea sunt semnele performanței. Era un tip care a șocat chiar la primul impact.” Ilie Balaci a avut o ascensiune fulminantă, devenind omul care lumina jocul Universității Craiova, una dintre cele mai frumoase echipe din istoria fotbalului românesc, supranumită „campioana unei mari iubiri” de poetul Adrian Păunescu. Cu Știința, a cucerit patru Cupe ale României, în 1977, 1978, 1981 și 1983 și alte două titluri de campion, în 1980 și 1981 plus două trofee pentru cel mai bun jucător român al anului, în 1981 și 1982.

„Cel mai frumos moment din viața mea de fotbalist a fost că a existat Universitatea Craiova. Pe ea am iubit-o cel mai mult. Și o iubesc!” – Ilie Balaci

CITEŞTE ŞI | BELO, ELEGANTA DUSA LA RANG DE ARTA

În 1982, AC Milan a pus ochii pe „Minunea blondă” a Băniei și în decembrie, Balaci a semnat un precontract cu gruparea de pe San Siro. Deși Federația Română de Fotbal își dăduse acordul în privința transferului, Nicolae Ceaușescu s-a opus și, astfel, totul a căzut, iar Ilie a rămas să încânte Oltenia. De altfel, toată cariera lui Balaci a fost urmărită de ghinioane tocmai în momente cruciale, ceea ce l-a împiedicat să se realizeze la nivelul talentului său uriaș ca fotbalist. Devenit și căpitanul naționalei în campania de calificare la EURO 1984, încheiată cu succes sub comanda lui Mircea Lucescu, deși România a fost în grupă cu Italia, proaspăta campioană mondială, Suedia, Cehoslovacia și Cipru, Balaci a fost una dintre figurile centrale ale primei mari performanțe realizate de o echipă de club din România în cupele europene, atingerea semifinalelor în Cupa UEFA în 1983. El a marcat trei goluri în acel sezon, în care Universitatea le-a eliminat pe Fiorentina campionilor mondiali Antognoni, Passarella și Bertoni, Shamrock Rovers, Girondins de Bordeaux, echipa lui Jean Tigana, Marius Tresor și Alain Giresse, și pe FC Kaiserslautern înaintea bătăliei cu Benfica. După 0-0 la Lisabona, Centralul din Bănie fremăta de nerăbdare în așteptarea marii finale. Peste 40 de mii de oameni luaseră cu asalt arena încă de la primele ore ale zilei pentru a fi siguri că vor prinde un loc, atât de mare a fost nebunia în jurul acelui meci. Numai că din nou destinul i-a fost potrivnic lui Balaci. Partida cu Benfica s-a jucat pe 20 aprilie 1983, la doar patru zile după confruntarea de la București cu Italia din preliminariile pentru Europene, câștigată de tricolori cu 1-0. Balaci a făcut un joc de excepție, el fiind cel care i-a așezat mingea lui Boloni pentru șutul care l-a învins pe legendarul Dino Zoff. În plus, Claudio Gentile, omul care în urmă cu niciun an înainte îi anihilase la Mondialul din Spania pe Zico și pe Maradona, a recunoscut că nu a avut nicio șansă în fața lui Ilie. Nucleul naționalei României din acea perioadă era reprezentat de jucătorii Universității Craiova, cei care peste patru zile urmau să înfrunte Benfica în semifinala Cupei UEFA. Din lotul de 16 oameni al lui Mircea Lucescu pentru meciul cu Italia, jumătate proveneau de la Stiința: cinci a fost titulari și trei au fost rezerve. Acum, pare ceva imposibil de acceptat ca o semifinală europeană să se dispute la o distanță atât de scurtă de un meci al echipelor naționale, doar că așa erau vremurile atunci! Şi cei de la Craiova au luat o decizie pe care aveau să o regrete ulterior. În loc să-i lase pe internaționalii săi, Ştefănescu, Ungureanu, Geolgău, Cămătaru, Balaci, Negrilă, Cârțu și Crișan să se odihnească la București după meci, conducătorii clubului au vrut ca aceștia să revină la Craiova imediat în acea noapte. Însă autocarul care îi transporta a făcut pană pe drum și jucătorii au ajuns nedormiți abia dimineața la Craiova. Privind în urmă, și acest amănunt e posibil să fi contat în stabilirea echipei calificate în finala Cupei UEFA din 1983. Balaci a deschis scorul după 17 minute și Universitatea era cu un pas în ultimul act! Dar Zeița Fortuna i-a întors iarăși fața lui Ilie și, în minutul 53, Filipovic a egalat pentru Benfica. S-a terminat 1-1 și portughezii au mers mai departe datorită golului marcat în deplasare!

„Craiova a fost totul. Craiova s-a născut și a murit o dată cu mine! Craiova a fost și cea mai bună echipă și cea mai frumoasă echipă a tuturor timpurilor. Eu am fost și cel mai mare, și cel mai frumos și cel mai bun fotbalist!” – Ilie Balaci

Sezonul următor i-a adus și mai multă amărăciune lui Ilie. După ce România s-a calificat la EURO 1984, Balaci avea să piardă turneul final din cauza unei accidentări grave suferite pe 21 februarie 1984 într-o partidă pierdută de Universitatea în fața lui FC Baia Mare. Fundașul maramureșenilor Arezanov l-a faultat dur pe Ilie și viitorul său luminos în fotbal s-a frânt brusc.

„Fotbalului i-am dat totul, viața și sănătatea mea. Mi-a dat și el înapoi destule. M-a făcut Ilie Balaci!”

Balaci a ratat EURO 1984, apoi la începutul lui 1985 a plecat de la Craiova la FC Olt. În 1986, este adus de Mircea Lucescu la Dinamo, dar nu a mai putut să se ridice la nivelul său dinainte de accidentare și tot în acel an, joacă și ultimul său meci la echipa națională, împotriva Austriei. În total, Ilie Balaci a adunat 65 de selecții sub tricolor și a marcat opt goluri. Mircea Lucescu a sintetizat perfect calitățile fotbalistice ale lui Balaci: „Ilie a fost tot ce-și putea dori un antrenor! Balaci le-a avut pe toate, a fost liderul prin excelență, avea un dribling ucigător, capacitate de sinteză și de analiză a jocului în fracțiuni de secundă, conducător în teren, dar și impecabil în faza de apărare, credința păstrată tot timpul în teren și în fața oricărui adversar că e cel mai bun, execuția loviturilor libere, piciorul drept la fel de bun ca și stângul și viceversa, plus tehnica desăvârșită.” Balaci a jucat ultimul său meci în prima ligă pe 13 decembrie 1987, Dinamo – Oțelul 3-1, apoi a devenit antrenor-jucător în Divizia B, la Pandurii Târgu Jiu și FC Drobeta Turnu Severin. În total, a marcat 84 de goluri în 347 de meciuri în elita fotbalului românesc. Din 1991, a urmat o carieră de succes ca antrenor în țările arabe. A pornit cu dreptul la Club Africain, alături de care a cucerit Liga Campionilor Africii, campionatul și Cupa Tunisiei, după care a adunat trofee în Maroc, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, înainte de a se întoarce la Universitatea Craiova în 1998. Numai că și acum, la fel ca și în 2000, când avea să mai descalece o dată în Cetatea Băniei, Ilie nu a mai putut readuce zăpezile de altădată din vremurile când doar o fentă a sa făcea vechiul Central să erupă precum un vulcan.

Cristi Minculescu: „Balaci rămâne minunea a opta!”

Facebook Comments