PENAROL – NACIONAL, SUPERCLASICUL URUGUAY-ULUI

6 minutes, 24 seconds

Fotbalul uruguayan s-a distins de-a lungul istoriei prin dorința imensă de a se autodepăși de fiecare dată, de a doborâ limite ce par imposibile, prin spiritul de luptă fantastic și printr-o putere de sacrificiu uriașă. Totul vine din trecutul îndepărtat al țării, de la amerindienii charrua care au populat actualul teritoriu al Uruguay-ului. Astfel, spiritul garra charrua face parte din fiecare uruguayan și îi inspiră pe „celești” să dea mereu tot ce au mai bun în ei. Asta a făcut ca Uruguay-ul să aibă capacitatea de a transforma o înfrângere sigură într-un succes răsunător, precum în povestea clasică a lui David și Goliat. În acest context, s-a născut derby-ul din Montevideo dintre Penarol și Nacional, cunoscut drept El Clasico Uruguayo și care reprezintă cea mai veche rivalitate din fotbalul mondial din afara Marii Britanii.

Cei doi giganți ai fotbalului uruguayan au luat naștere la sfârșitul secolului al 19-lea, iar primul duel direct a avut loc pe 15 iulie 1900 și a fost câștigat de Penarol cu 2-0. Prima a apărut Penarol, fondată la 28 septembrie 1891 de 118 angajați ai Companiei Feroviare Britanice, dintre care 72 erau englezi, 45, uruguayeni și un german, sub denumirea de Central Uruguayan Railway Cricket Club, iar în 1914 a trecut la numele actual, după cartierul în care echipa își disputa partidele, păstrându-și, însă, culorile inițiale negru și auriu. La opt ani după apariția lui Penarol, a luat ființă Club Nacional de Futbol în urma inițiativei unor studenți care jucau pentru Uruguay Athletic Club și Montevideo Football Club. În urma acestei asocieri, s-a născut Nacional dintr-un puternic spirit patriotic și de identitate al uruguayenilor. Într-o perioadă în care fotbalul era apanajul exclusiv al imigranților europeni, Nacional a devenit prima echipă din Uruguay formată doar din jucători locali. Pentru a accentua spiritul naționalist, culorile clubului s-au inspirat din simbolurile eroului Jose Gervasio Artigas, cunoscut drept părintele independenței uruguayene și care a jucat un rol crucial în lupta împotriva monarhiei spaniole: roșu, alb și albastru.

Mai mult chiar, în 1903, când jucătorii de la mai multe echipe, incluzând trei de la Penarol, au refuzat convocarea la echipa națională, Nacional a reprezentat Uruguay-ul într-un meci împotriva Argentinei, aducând țării primul succes internațional.

Încă de la primele derby-uri, s-a simțit o stare de tensiune când Penarol și Nacional se ciocneau pe teren, existând chiar o cronică ]ntr-un ziar local din 1908 în care cele două grupări sunt considerate drept „adversari ireconciliabili ai tuturor timpurilor, peste ani și ani, mereu în luptă aprigă unul cu celălalt”. Iar acea descriere a avut și rol de premoniție întrucât până în prezent, cele două rivale s-au înfruntat de 534 de ori în toate competițiile, cu un bilanț foarte echilibrat: 188 de succese pentru Penarol, 178, pentru Nacional și 168 de remize. „Este un meci pe care nu îl poți pierde”, spune Diego, un fan al lui Penarol. „Să nu pierzi este mai important chiar decât o victorie. Putem face față unui egal, dar nimic nu este mai rău decât să te întâlnești cu un suporter advers la muncă, a doua zi după o înfrângere!”

Totodată, derby-ul din Montevideo este și cel mai disputat clasico din Copa Libertadores, cu 39 de confruntări. Astfel, este de înțeles cum cei doi granzi divid națiunea uruguayană cu pasiunile pe care le naște fiecare bătălie directă: 46 la sută din populația țării se identifică cu Penarol, iar 36 la sută dintre oameni îi sunt loiali lui Nacional, conform unui studiu realizat în 2013.

Și în privința trofeelor cucerite, Penarol și Nacional au ținut aproape una de cealaltă. Los Manyas, asa cum sunt porecliti galben-negrii, au câștigat 51 de titluri naționale, de cinci ori Copa Libertadores și trei Cupe Intercontinentale, în timp ce Nacional, cunoscuta și drept El Bolso, a adunat 46 de titluri, trei Cope Libertadores și trei Cupe Intercontinentale. Astfel, Penarol a fost desemnat Clubul Secolului XX în America de Sud de Federația de Istorie și Statistica a Fotbalului, iar marea sa rivala a ocupat locul al treilea, după Independiente, dar în fata lui River Plate, a Olimpiei Asuncion și a Bocai Juniors. 

Porecla lui Nacional provine de la diminutivul în spaniola al cuvântului buzunar, element care era cusut pe tricourile de joc în primii ani de existența a clubului. El Bolso a cunoscut cea mai fructuoasa perioada la începutul anilor ’40, când a cucerit cinci titluri la rand, record egalat de Penarol cu celebra sa La Maquina (Mașina de fotbal) între 1958-1962. Mai mult, în 1941, Nacional a devenit campioana după ce a câștigat toate cele 20 de meciuri ale sezonului datorita, în mare parte, legendarului golgheter Atilio Garcia, autor a 208 goluri în 210 apariții pentru club între 1938-1951. Tot din același an 1941, fanii lui Nacional nu vor uita vreodată ziua de 14 decembrie sau El Dia del 10-0. Atunci, El Bolso a câștigat cu 6-0 derby-ul cu Penarol și, în aceeași zi, echipa a doua a clubului s-a impus cu 4-0.

Los Manyas riposteaza imediat cu ceea ce a intrat în istorie drept El Clasico de la Fuga. În octombrie 1949, Penarol conducea cu 2-0 la pauza în derby și avea doi jucători în plus, cand a așteptat timp de 20 de minute revenirea adversarilor pe teren, însă aceștia nu au mai apărut. Versiunea celor de la Penarol este ca rivalii lor au fugit pe geamul de la vestiare de teama unei umilințe uriașe, în timp ce varianta celor de la Nacional este ca au protestat, astfel, împotriva deciziilor nefavorabile ale arbitrului. De atunci, se trage porecla celor de la Nacional de „găini”, aleasa în mod ironic de fanii lui Penarol.

Una dintre confruntările cu adevărat memorabile între cele doua rivale care împart cerul în Montevideo a avut loc pe 25 mai 1934 în meciul decisiv pentru titlu. Cum ambele echipe au terminat sezonul la egalitate de puncte, campioana urma sa se decidă în urma unui playoff pe miticul Estadio Centenario, arena unde în urma cu doar patru ani, Uruguay câștigase prima ediție a Cupei Mondiale.

Jocul avea sa rămână în memoria colectiva drept El Clasico de la Valija (Clasicul Valizei). În minutul 69, la scorul de 0-0, mingea centrata de un jucător al lui Penarol a iesit în afara terenului, dar a revenit în suprafața de joc după ce a ricoșat din trusa medicala lăsată mai devreme de doctorul lui Nacional, Juan Kirschberg. Balonul a ajuns la Braulio Castro, care a înscris, iar arbitrul Telesforo Rodriguez a validat golul, crezând ca mingea lovise bara. Au urmat proteste vehemente ale celor de la Nacional, care au dus la doua eliminări, dar chiar și în opt jucători de câmp, Los Bolsos au reușit sa egaleze și sa trimită meciul la rejucare, unde aveau sa și triumfe cu 3-2.

 

CITESTE SI | EL SUPERCLASICO: CULOAREPASIUNE, INTENSITATE

 

Derby-ul dintre Penarol și Nacional se duce la fel de intens și de pasional și la nivelul fanilor. Astfel, în 2011, fanii galben-negrilor au stabilit un nou record mondial desfășurând în tribune un steag uriaș de 309 metri. Însă, peste doi ani, rivalii de la Nacional le-au doborât performanta cu un steag de 600 de metri, cel mai mare afișat vreodată la un meci de fotbal!

Toate acestea întregesc peisajul unuia dintre cele mai vechi, mai fierbinți, mai spectaculoase și mai pasionale rivalități din fotbalul mondial, El Clasico del futbol uruguayo, Penarol – Nacional.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns