ZIUA ÎN CARE SPANIA A MAI MURIT PUȚIN

4 minutes, 51 seconds

„Partir, c’est mourir un peu” este definiția pe care jurnalistul francez Victor Sinet o dădea stării sufletești care însoțea o echipa atunci când părăsea Cupa Mondiala. După epoca de glorie dintre anii 2008 și 2012, care i-a adus doua titluri europene și unul mondial, Spania a tot murit câte puțin la următoarele turnee finale, în urma unor eliminari premature. Campania de calificare la Mondialul din Rusia încheiata fără eșec a alimentat foarte mult speranțele ibericilor la trofeul suprem. Însă, după ce și-a demis selecționerul chiar în cantonamentul din Rusia, înaintea debutului la Cupa Mondiala, Furia Roja și-a arătat din plin slăbiciunile în fiecare meci din grupă, tremurând până în ultimele minute pentru o calificare în optimi ce părea sigură încă din momentul tragerii la sorți. Iar și mai sigur se anunța pasul spre sferturi întrucât în cale îi ieșea Rusia. Însă Spania a fost atât de convinsă că doar valoarea sa este suficientă pentru a trece de țara gazdă a turneului final încât s-a trezit la ruleta rusească a penalty-urilor, unde nu avea cum să câștige vreodată.

„A pleca înseamnă a muri puțin”, asta simte, cu siguranță, în această dimineață moscovită, fiecare membru al La Roja nevoit să își strângă lucrurile și să se îndrepte spre avionul care îi va duce acasă fără trofeul dorit, dar cu un gust amar în gură. Spania și-a dominat clar adversara ieri pe Lujniki, dar a plătit trufia de a se considera superioară Rusiei, mai ales după ce a deschis scorul în urma autogolului lui Ignașevici, determinat și de insistența căpitanului Sergio Ramos. Astfel, a fost posibil ca trupa lui Stanislav Cercesov, care își arătase limitele în partida cu Uruguay, să devină din ce în ce mai periculoasă, iar penalty-ul acordat pentru hențul evident al lui Pique a aruncat Furia Roja în ceață. Jurnaliștii englezi de la The Guardian scriau ca spaniolii și-au transformat stilul în viciu, celebra tiki-taka devenind tiki-taxi-ul care ii va duce de la Moscova la Madrid, în ciuda unei posesii de „110 la suta”.

Oricât de mult am vrut să credem că Spania poate juca și pe pilot automat, în caz de avarie, după plecarea surprinzătoare a lui Julen Lopetegui și înlocuirea lui cu directorul sportiv Fernando Hierro, ceva a lipsit în jocul său la fiecare partidă din Rusia. În primul rând, siguranța arătată în toate meciurile ce au urmat după eliminarea de la EURO 2016 în fata Italiei, apoi, capacitatea de a citi jocul adversarelor și un plan B. La Cupa Mondială, Spania a transmis multă nesiguranță ca atunci când niște pui se trezesc singuri în câmp fără cloșca lor, care i-a protejat și îndrumat din prima lor zi. „A fost liderul nostru”, a spus, la zona mixtă, Koke, unul dintre oamenii care au ratat la loviturile de departajare.

Cu siguranță, tunurile pot fi puse pe șeful federației, Luis Rubiales, care s-a grăbit să ia o decizie ce a afectat atmosfera în lot chiar înaintea startului Cupei Mondiale, dar, la fel, o parte de vină poate fi aruncată în ograda Realului, a președintelui Florentino Perez, tot așa cum sunt convins că și Lopetegui va fi fluierat pe multe stadioane din La Liga din același motiv.

Altfel, pentru Andres Iniesta, a fost o ieșire tristă de pe scena internațională, după 131 de selecții pentru La Roja, la opt ani după ce aducea titlul mondial în finala cu Olanda. Mijlocașul de 34 de ani a fost lăsat pe banca de rezerve, în mod surprinzător, de Fernando Hierro și a intrat pe teren în minutul 65 în locul lui David Silva, și a bătut impecabil penalty-ul său în deschiderea ruletei rusești, dar nu a putut face mai mult pentru echipa sa. „Uneori, sfârșiturile nu sunt așa cum sperăm sau visăm”, a spus Iniesta la finalul carierei sale în tricoul Spaniei.

Și mai nebună decât întâlnirea de la Moscova a fost confruntarea de la Nijni Novgorod, dintre Croația și Danemarca. Începută abrupt cu două goluri în primele patru minute, câte unul în fiecare poartă, lucrurile s-au mai așezat, în ciuda unei dominări a croaților, iar scenariul a urmat celui de pe Lujniki, ajungându-se la ruleta rusească a penalty-urilor, după ce Kasper Schmeichel apărase o lovitură de la 11 metri a lui Luka Modric în minutul 116. Asta deși decarul lui Real Madrid a petrecut întreaga dimineață de ieri urmărind cum se comportă danezul în fața șuturilor de la punctul cu var, decizie pe care a regretat-o: „Cu siguranță, nu voi mai face asta vreodată!”

Sub privirile tatălui său, legendarul Peter Schmeichel, care a contribuit decisiv cu paradele sale la câștigarea EURO 1992, portarul lui Leicester City s-a întrecut cu croatul Danijel Subasic în cine apără mai multe penalty-uri. După o desfășurare incredibilă, în care pulsul tuturor celor 40 de mii de spectatori ajunsese la 200 și în care fiecare tabără a trecut, pe rând, de la agonie la extaz, Schmeichel a mai parat două șuturi, în timp ce goalkeeper-ul Croației a oprit trei lovituri ale danezilor, căzuți în brațele disperării.

Hrvatska este, așadar, în sferturile de finală, unde va înfrunta Rusia în tentativa de a egala, cel puțin, faptele de vitejie ale generației 1998, semifinalistă la Coupe du Monde. Unul dintre eroii de atunci, Davor Suker, actualul președinte al federației croate, nu se va supăra, cu siguranță, ținând cont de felul în care a trăit aseară dramatica ruletă rusească.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns