Uitati de Real Madrid, Bayern Munchen, Barcelona sau Man. City! Uitati de Messi, Neymar sau Cristiano! Uitati de Zidane, Heynckes, Guardiola sau Mourinho! Magia unica a Anfield-ului a readus-o pe Liverpool in aristocratia de top a Europei datorita lui Mohamed Salah si Jurgen Klopp, sau invers. Oricum, ordinea conteaza prea putin pentru ca ceea ce fac baietii astia in rosu in acest sezon va ramane impregnat de-a pururi in sufletul iubitorilor fotbalului viu, imperfect, dar de-a dreptul seducator, ca un tatuaj pe viata. Liverpool a facut parte aproape dintotdeauna din nobilimea fotbalului european, insa a fost un nobil boem ce isi arata rangurile destul de rar, dupa o perioada indelungata de pribegie. S-a autoexclus de la petreceri simandicoase, preferand sa se piarda in fumul cartierelor modeste si in anonimatul gloatelor, pentru a imbraca hainele de gala doar atunci cand sangele sau albastru isi cere raspicat din nou drepturile dobandite in secolele de existenta ale arborelui sau genealogic.
Istoria si-a reintrat in cursul sau firesc aseara, cand Anfield a vibrat din nou la recitalul electrizant oferit de trupa lui Jurgen Klopp in fata Romei. Ceea ce s-a petrecut aseara a fost ca un concert hard rock, care a oferit hit dupa hit, fara ca solistul sau vreunul dintre instrumente sa oboseasca macar un minut. Mo Salah, Sadio Mane, Roberto Firmino si toti ceilalti „cormorani” au atins ieri inaltimile la care au mai ajuns doar legendele aflate ieri in postura de spectatori de lux, Kenny Dalglish si Ian Rush.
O singura data, corul de pe Anfield a amutit, permitand Romei sa spere intr-o noua revenire miraculoasa pe Olimpico, dar You’ll Never Walk Alone si-a reintrat in drepturi ca un imn de ramas bun la finalul unei reprezentatii de vis. Pana la urma, si italienii au dreptul sa viseze la o noua minune dupa ce au intors rezultatul de 1-4 din turul cu Barcelona, dar emanatiile din aerul rece al noptii de aprilie din Liverpool parca spun o alta poveste.
Trupa lui Klopp nu este o masina de fotbal perfecta precum Bayern sau Real, ci o rapsodie boema a unei primaveri care vine o data la zece sau chiar 20 de ani. Ieri, aristocratul distrat s-a intors printre ai lui dupa o suita de peripetii care doar il fac mai special decat restul si ii sporesc farmecul. Dar acum, nu se mai multumeste doar cu un loc langa rege, ci vrea chiar coroana. Nu stim daca va si pune mana pe ea, dar epopeea sa nu va fi uitata niciodata. Pentru ca Liverpool a stiut sa-si construiasca fiecare aventura europeana ca pe o calatorie epica, in care destinatia finala conteaza mai putin decat frumusetea drumului.
written by You may also want to read
