KARABATIC, PERFECTIUNEA HANDBALISTULUI MODERN

3 minutes, 2 seconds

Foarte puţini sportivi se pot mândri cu atâtea trofee şi medalii cucerite în carieră precum Nikola Karabatic. Iar când vine vorba de handbal, francezul născut în fosta Iugoslavie aproape că nu are egal: două medalii de aur şi una de argint la Jocurile Olimpice, patru titluri mondiale, trei titluri de campion european şi trei trofee Champions League, cu trei echipe diferite.

Considerat unul dintre cei mai mari handbalişti din istorie, Karabatic a fost desemnat de trei ori Jucătorul Anului de Federaţia Internaţională de Handbal (IHF), performanţă unică la acest nivel, în 2007, 2014 şi 2016, iar în 2011, a fost recompensat de cotidianul francez L’Equipe cu trofeul Champion des champions, decernat celui mai impunător campion al anului din toate sporturile.

Născut pe 11 aprilie 1984, la Niş, dintr-un tată croat şi o mamă sârboaică, Nikola Karabatic a avut de mic sportul în sânge. Asta pentru că tatăl său, Branko, a jucat şi el handbal la nivel profesionist, pasiune pe care a insuflat-o şi băieţilor săi, Nikola şi Luka. Atunci când avea trei ani şi jumătate, Nikola Karabatic a ajuns în Franţa, urmându-şi părintele, care a prins un contract de antrenor în Hexagon. Aici, Nikola a început handbalul la Montpellier, alături de care a cucerit patru titluri consecutive de campion și patru Cupe ale Franței, între 2002 şi 2005, precum şi Liga Campionilor, în 2003.

 

CITESTE SI | GHEORGHE GRUIA, MANA DE AUR

 

În 2005, a trecut la gruparea germană THW Kiel, unde a continuat seria titlurilor de campion naţional: alte patru la rând, între 2006 şi 2009, cărora li s-au adăugat trei Cupe ale Germaniei şi un nou trofeu Champions League, obţinut în 2007. Devenit campion european cu naţionala Franţei în 2006 şi campion olimpic în 2008, la Beijing, Karabatic a revenit la Montpellier în 2009, alături de care a bifat încă trei titluri succesive, între 2010 şi 2012, și alte două Cupe ale Franței. Astfel, în perioada 2002-2012, el a adunat nu mai puţin de 11 trofee consecutive de campion naţional, în Franţa şi Germania.

După ce în 2003 și 2005, a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial, Karabatic avea să devină în premieră stăpânul lumii în sportul cu mingea pe semicerc în 2009, în Croația, țara tatălui său. Practic, titlul olimpic de la Beijing avea să marcheze începutul unei hegemonii fără precedent în handbalul mondial a naționalei Franței, cu Nikola Karabatic ca star central, ilustrată prin patru medalii de aur la Mondiale, trei titluri și o medalie de bronz la  Europene și încă un aur la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012, și un argint la Rio de Janeiro, în 2016.

În toamna lui 2012, în timp ce juca la Montpellier, Nikola a fost arestat, alături de fratele său, Luka, dar și de alți coechipieri, pentru implicarea într-un scandal privind aranjarea unor meciuri. Scăpat de acuzații, el a revenit pe teren la echipa Universității Pays d’Aix din Aix-en-Provence, apoi a plecat la FC Barcelona, alături de care a cucerit de două ori titlul de campion, două Cupei ale Spaniei și trofeul Champions League, în 2015.

După acest triumf, Karabatic a revenit în Franța, semnând cu Paris Saint-Germain, unde evoluează și în prezent. În tricoul parizienilor, el a fost desemnat pentru a treia oară în carieră Jucătorul Anului, în 2016, de către Federația Internațională de Handbal, performanță fără precedent în istorie.

P.S. Povestea lui Nikola Karabatic va putea fi citita si in cartea „100 de sportivi legendari”, aflata in lucru.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: