IL DERBY DELLA LANTERNA

7 minutes, 15 seconds

Genova are mai multe motive de mândrie prin care se distinge de restul orașelor din Italia și, poate, chiar din Europa. De aici, a plecat Cristofor Columb în călătoriile sale de a descoperi Lumea Nouă, tot în portul din Liguria, timp de aproape 400 de ani, a luminat cel mai înalt far din lume, și tot Genova este locul unde a luat naștere fotbalul în Peninsulă. Și dacă vorbim de fotbal, tot Genova oferă an de an unul dintre cele mai pasionante, mai spectaculoase și mai fierbinți derby-uri din Il Calcio, Sampdoria – Genoa.

Confruntarea este cunoscută și drept Il Derby della Lanterna, după numele simbolului orașului, Torre della Lanterna, farul înalt de 76 de metri și construit în secolul 12 pe dealul San Beningno. Lanterna a luminat pentru prima dată în 1543, de atunci și până în 1902, fiind cel mai înalt turn din lume.

Spre deosebire de celelalte derby-uri din Italia, caracterizate prin violență și alimentate de divergențe politice, precum Il Derby della Capitale, de diviziuni sociale, precum Il Derby della Madonnina, sau de animozități istorice, cum se întâmplă în Il Derby della Mole, rivalitatea dintre Sampdoria și Genoa reprezintă tot ce este mai frumos în sport: pasiune, loialitate, prietenie, dar, în același timp, și familii divizate pe durata celor 90 de minute ale confruntării directe.

Totul a început în 1893, când, la inițiativa lui James Richardson Spensley, a luat ființă secția de fotbal a Genoa Football and Cricket Club, la trei ani după apariția societății al cărei scop era să reprezinte Anglia în competițiile de cricket din străinătate. De altfel, Genova este considerat cel mai britanic oraș din Italia, legăturile cu Anglia fiind foarte puternice. Astfel, steagul orașului reprezintă chiar crucea Sfântului George, care se regăsește și în sigla grupării Grifonului. Mai mult, și stadionul Luigi Ferraris are un design unic, asemănător arenelor din Anglia, și a servit chiar drept model de inspirație pentru Preston North End atunci când și-a renovat stadionul Deepdale. Până și numele clubului este scris în limba engleză, cu toate că, în perioada dictaturii lui Mussolini, a fost forțat să îl italienizeze în Genova 1893 Circolo del Calcio, revenind ulterior la varianta inițială.

 

CITESTE SI | PELLEGRI, NOUL DIAMANT DIN PRINCIPAT

 

În plus, primul antrenor important din istoria lui Genoa a fost un englez, William Garbutt, considerat drept părintele fotbalului italian. Sosit în portul din Liguria pentru a munci în docuri ca să-și întrețină familia, după ce s-a retras din activitatea de jucător, acesta a fost numit antrenorul grupării rossoblu în 1912 la recomandarea lui Vittorio Pozzo, cel care va conduce Italia spre cucerirea primelor două titluri mondiale, în 1934 și 1938. Garbutt avea doar 29 de ani în acel moment, dar a avut și sprijinul antrenorului echipei de tineret a celor de la Genoa, irlandezul Thomas Coggins.

Când William Garbutt a fost uns antrenor, Genoa cucerise deja șase titluri de campioană, primul fiind obținut în 1898, ceea ce îi oferă în continuare șansa de a fi singurul club italian care câștigă lo scudetto în trei secole diferite! Totuși, impactul său a fost atât de mare încât marele Vittorio Pozzo l-a numit „cel mai important om din istoria fotbalului italian”, iar moartea sa, din 1964, a făcut ca ziarele italiene să verse valuri generoase de cerneală pentru a-i cinsti memoria, deși pentru englezi, dispariția lui a trecut aproape neobservată.

Sub comanda lui Garbutt, Genoa a mai câștigat trei scudetti, ajungând la nouă, și părea pe drumul de a deveni primul club care își trece pe tricou o steluță care să reprezinte zece titluri. Numai că de la ultimul triumf în campionat, în 1924, gruparea Grifonului încă așteaptă al zecelea scudetto! Și în curând, se vor face 100 de ani de atunci.

Dar în acea perioadă, gruparea Grifonului era principala forță din fotbalul italian, iar William  Garbutt a fost un adevărat pionier în fenomenul Il Calcio. Astfel, Genoa a fost prima echipă din Italia care a cumpărat jucători, chiar de la Andrea Doria, un precursor al Sampdoriei și, totodată, a fost primul club italian care a jucat un meci în străinătate, împotriva lui Reading, ca urmare a relațiilor lui Garbutt, care a rămas în istorie drept primul Mister din fotbalul italian, termenul folosit pentru descrierea antrenorului în Il Calcio. Englezul a mai revenit în două rânduri pe banca genovezilor, însă fără succesul din primul mandat, după ce le-a mai condus pe Roma, Napoli, AC Milan și Athletic Bilbao, cu care a cucerit titlul în La Liga în 1936.

În același an în care Garbutt s-a întors pentru ultima dată la Genoa, a luat ființă Unione Calcio Sampdoria, ca urmare a fuziunii dintre cluburile Andrea Doria și Sampierdarense pe 12 august 1946.  Acestea au oferit și culorile echipamentului noii grupări: tricoul albastru de la Andrea Doria a căpătat inserțiile de roșu și negru de la Sampierdarense, de aici provenind și apelativul blucerchiatiMelanjul acesta a fost îndelung ironizat de fanii celor de la Genoa, care i-au poreclit pe rivalii lor, ciclisti, argumentând că doar tricoul unui ciclist poate avea mai multe culori decât cele ale Sampdoriei.

 

CITEȘTE ȘI | INTER – SAMPDORIA 2005 SAU DRUMUL DIN IAD ÎN RAI ȘI ÎNAPOI

 

Primul derby s-a disputat pe 3 martie 1947 și a fost câștigată de Sampdoria cu 3-2, iar de atunci până în prezent, cele două rivale s-au înfruntat de 97 de ori, cu un bilanț de 38 de succese pentru i blucerchiati, 35 de egaluri și 24 de triumfuri ale celor de la Genoa. Cu toate acestea, Sampdoria a reușit abia în sezonul trecut să bifeze o dublă victorie în fața marii rivale după o aștepare de 58 de ani!

Il Derby della Lanterna s-a caracterizat mai mereu prin șicanele și ironiile pe care suporterii uneia dintre echipe le îndreptau către adversari din diverse motive. Astfel, i Rossoblu îi consideră întoteauna oaspeți pe cei de la Sampdoria pe Stadio Luigi Ferraris, întrucât arena cunoscută și drept Marassi poartă numele unui fost star al celor de la Genoa, decedat în Primul Război Mondial, și a fost construită în 1911, când i blucerchiati nu existau.

Iar de-a lungul timpului, au existat numeroase dueluri, care au stârnit imaginația fanilor, după meciuri antologice. Astfel, Samp a condamnat-o pe Genoa de două ori la retrogradare în urma unor succese în derby, în 1951 și 2003, răzbunarea Grifonului venind în 1977 și 2011. După acest ultim episod, 30 de mii de suporteri genoani au organizat un marș funebru pe străzile orașului purtând un sicriu drapat în culorile Sampdoriei.

Tot fanii Grifonului au dat dovadă de inspirație când au trimis rivalilor felicitări de Crăciun cu imaginea brazilianului Branco celebrând golul victoriei din derby-ul disputat în 1990! Dar în afara momentelor amuzante, și cei de la Genoa și cei de la Sampdoria au vărsat lacrimi de durere împreună în 1973, când cele două echipe aveau nevoie de victorie în derby pentru a evita retrogradarea, însă au făcut remiză și au căzut împreună în Serie B.

Perioada de maximă înflorire a Genovei fotbalistice a fost la începutul anilor ’90, când Sampdoria lui Vujadin Boskov, condusă în ofensivă de formidabilul cuplu Gianluca Vialli – Roberto Mancini, supranumiți și gemenii golului, a cucerit singurul său scudetto și a jucat finala Champions League, pierdută în prelungiri în fața Barcelonei, după golul lui Ronald Koeman, iar Genoa, cu cehul Tomas Skuhravy și uruguayanul Pato Aguilera îm prim-plan, a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, unde a fost eliminată de Ajax, după ce trecuse pe parcurs de Dinamo și Steaua.

Istoria derby-ului genovez a fost presărată și cu „trădări”, cel mai cunoscut și mai recent exemplu al unui jucător care a îmbrăcat ambele tricouri fiind cel al lui Vincenzo Montella. După ce i-a cucerit pe fanii Grifonului prin golul din foarfecă înscris împotriva lui Port Vale în finala Cupei Anglo-Italiene din 1995 de pe Wembley, el a trecut în tabăra adversă, după un scurt periplu la Empoli. Iar la debutul pentru Sampdoria, a reușit o doppietta tocmai împotriva celor de la Genoa!

La ora când citiți aceste rânduri, Genova mocnește înaintea unui nou Derby della Lanterna. Este ziua în care viața orașului cu 600 de mii de suflete se întrerupe de la orice altă activitate, se împarte în două inimi și trăiește doar pentru Genoa sau Sampdoria.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns