INTER – SAMPDORIA 2005 SAU DRUMUL DIN IAD IN RAI SI INAPOI

4 minutes, 46 seconds

Vi s-a intamplat vreodata sa pariati pe un meci si, spre final, sa rupeti biletul de suparare crezand ca totul este pierdut, dupa ce toate semnele converg spre un deznodamant nefavorabil? Iar apoi, in cel mai miraculos si mai neasteptat mod, lucrurile sa se intoarca cu 180 de grade?! Dar, desi pariul a fost unul castigator, la sfarsit sa va simtiti ca dupa o infrangere pentru ca biletul tiparit a fost facut bucatele de nervi?! Daca ati fost intr-o asemenea situatie, atunci ii intelegeti foarte bine pe cei, destul de multi, care au trait o asemenea experienta dureroasa in urma cu 13 ani, dupa una dintre cele mai nebune reveniri din istorie in partida Inter – Sampdoria.

Pe 9 ianuarie 2005, cei 55 de mii de spectatori de pe Giuseppe Meazza au fost martorii unei partide cu adevarat incredibile, pe care nu o vor uita vreodata. Era etapa a 18-a din Serie A si squadra nerazzurra antrenata de Roberto Mancini era neinvinsa, insa isi castigase renumele de „regina remizelor”, dupa ce obtinuse nu mai putin de 12 egaluri si numai cinci victorii in aproape o jumatate de sezon! De aceea, Mancini, venit in vara lui 2004 de la Lazio dupa castigarea Cupei Italiei, ajunsese sa fie numit Mister X, desi avea unul dintre cele mai echilibrate si mai valoroase loturi din Il Calcio, cu Francesco Toldo intre buturi, Javier Zanetti, Ivan Cordoba, Marco Materazzi, Nicolas Burdisso, Giuseppe Favalli, Sinisa Mihajlovic, Ze Maria si Francesco Coco in aparare, Andy Van der Meyde, Kily Gonzalez, Juan Sebastian Veron, Esteban Cambiasso, Edgar Davids, Cristiano Zanetti, Dejan Stankovic, Emre si Giorgos Karagounis la mijloc si Julio Ricardo Cruz, Alvaro Recoba, Adriano, Christian Vieri si Obafemi Martins in atac.

De partea cealalta, Sampdoria lui Walter Novellino se dovedise una dintre revelatiile stagiunii, la finalul careia s-a clasat pe locul cinci, la numai un punct de calificarea in Champions League, obtinand, totusi, un bilet pentru Cupa UEFA. Cu doar patru zile inainte, in prima runda din noul an, de Epifanie, Inter castigase cu 2-0 pe terenul lui Livorno gratie dublei lui Bobo Vieri, in timp ce gruparea genoveza trecuse cu acelasi scor de Udinese prin golurile lui Francesco Flachi si Marcello Castellini.

 

CITESTE SI | INTER 2002, CONTINUAREA BLESTEMULUI

 

Inter a inceput partida foarte ofensiv, cu Adriano si Vieri in atac, dar cu toate acestea, Sampdoria a intrat in avantaj la pauza, dupa ce Max Tonetto a deschis scorul in minutul 44. In repriza secunda, incercarile gazdelor de a egala au fost zadarnice, iar blucerchiati si-au marit avantajul cu sapte minute inainte de final prin reusita bielorusului Vitali Kutuzov. Parea lovitura de gratie data de Samp, iar o parte a suporterilor interisti au inceput sa plece, crezand ca au vazut totul si ca echipa lor va suferi primul esec al unui nou sezon ce se anunta de pe atunci compromis. Insa ei nu stiau ca tocmai ce era mai bun si mai frumos urma sa vina! La fel si toti cei care pariasera pe victoria Interului si acum isi aruncasera biletele la cos.

Nerazzurrii au redus din diferenta in minutul 88 prin Obafemi Martins, nigerianul intrat pe teren cu 23 de minute mai devreme si care a dat semnalul nebuniei pe Meazza prin stilul sau de-a dreptul salbatic de a celebra golul. Peste numai doua minute, Inter a egalat prin Bobo Vieri si acesta a fost momentul in care toata lumea a inceput sa creada chiar in obtinerea celor trei puncte. Daca tot s-a putut o revenire de la 0-2 la 2-2 in numai doua minute, de ce sa nu fie posibila si victoria in prelungiri?!

Schimbarile facute in repriza secunda de Mancini se vor dovedi decisive in stabilirea invingatoarei. Asta pentru ca, dupa Martins, o alta rezerva, Alvaro Recoba, a aruncat tribunele in aer prin golul victoriei cu 3-2. Uruguayanul, febletea patronului Massimo Moratti, fusese introdus in minutul 77, iar reusita sa a consfintit una dintre cele mai spectaculoase si de necrezut reveniri din istoria fotbalului.

Si mai de necrezut au fost povestile unor pariori care, la 0-2, imediat dupa golul lui Kutuzov, si-au rupt biletele de necaz, iar la 3-2, incercau sa aseze bucatelele de hartie precum intr-un puzzle pentru a putea merge la casierie sa isi ridice banii. Insa, au fost destui care nu au mai putut repara ceea ce stricasera, iar castigul nu a mai putut fi revendicat!

Inter avea sa isi continue seria de invincibilitate pana in etapa a 26-a, cand a pierdut in fata rivalei Milan in Il Derby della Madonnina cu 1-0, dupa un gol al lui Kaka, iar pana la finalul stagiunii, incheiate pe locul al treilea in Serie A, a mai pierdut o singura data la Messina, 1-2, dupa un gol incasat in minutul 93! Acelasi minut in care Recoba aducea victoria nebuna cu Sampdoria!

Trupa lui Mancini a avut parte si de o experienta umilitoare in Champions League, fiind eliminata de AC Milan in sferturile de finala. Dupa 0-2 in prima mansa, meciul retur a fost oprit in minutul 72, la scorul de 1-0 pentru rossoneri, si pierdut la masa verde cu 3-0 de Inter din cauza unei petarde aruncate in teren de fanii sai si care l-a lovit pe portarul Milanului, Dida.

Insa, Inter a avut si motive de sarbatoare la finalul sezonului intrucat a cucerit Cupa Italiei, dupa o dubla victorie in finala cu AS Roma, 2-0 (dubla Adriano pe Olimpico) si 1-0 (gol Mihajlovic), ceea ce a reprezentat primul trofeu intern dupa o asteptare de 16 ani de la ultimul scudetto, obtinut in 1989 cu Giovanni Trapattoni pe banca. Totodata, era primul succes major al clubului din ultimii sapte ani, de la castigarea Cupei UEFA in 1998 in fata lui Lazio.

Insa, pentru foarte multi interisti, succesul epic cu Sampdoria din 9 ianuarie 2005 ramane cea mai frumoasa amintire din acea perioada tumultuoasa si plina de turbulente.

There are 2 comments .

  1. Da, asa este. National TV transmitea Serie A, iar N24, Ligue 1. Pentru mine, acela a fost unul dintre putinele meciuri din acel sezon din Italia pe care l-am urmarit da capo al fine. Si am avut ce vedea 🙂

Lasă un răspuns