IARNA UNEI NOPTI DE VIS

5 minutes, 45 seconds

De la momentul Ajax de acum cinci ani, Arena Nationala nu a mai trait asemenea emotie si bucurie la un meci european precum aseara, la victoria lui FCSB in fata lui Lazio. Eroismul ros-albastrilor din acea noapte nebuna de 21 februarie 2013 ar putea servi drept model pentru actuala generatie la jocul retur de pe Olimpico de saptamana viitoare. De aceea, va propun sa ne reamintim de tot ceea ce a insemnat ultimul miracol al fotbalului romanesc in Europa cu ajutorul acestui capitol din cartea „Jurnalul unui iubitor de fotbal”.

Steaua are încă o dată șansa de a demonstra că este o echipă cu ADN de campioană și că îi curge prin vene sânge de învingătoare. De-a lungul istoriei sale glorioase, gruparea din Ghencea s-a mai confruntat cu meciuri decisive de totul sau nimic. De multe ori, triumfat, alteori a pierdut, însă, indiferent de ce se va întâmpla în această seară, Steaua nu trebuie să-și uite trecutul măreț și să lupte cu demnitate până la capăt. Pentru actualii jucători ai lui Laurențiu Reghecampf, poate fi partida care să marcheze primul pas pe drumul spre intrarea în legendă. După 0-2 cu Ajax, tot ceea ce trebuie este să facă imposibilul să devină posibil. Alături de peste 30 de mii de fani minunați pe Arena Națională, George Dobre și Bogdan Socol vă spun bună seara și vă invită să credem împreună pentru 90 de minute în acești băieți minunați. Rămâneți pe Digi Sport 1, începe Steaua – Ajax!

Dacă este să aleg un meci definitoriu pentru cariera mea, atunci este foarte simplu: nimic nu poate depăși ca trăiri, ca senzații și ca emoții meciul de pe Arena Națională. Am comentat de atâtea ori Real – Barcelona, Steaua – Dinamo și urma să comentez și finala Champions League, dar nimic nu s-a putut apropia măcar de starea de extaz pur trăită la returul cu Ajax. Recunosc că nu m-aș fi gândit vreodată că voi putea avea parte de ceva atât de frumos și unic prin scenariul său precum a fost acest meci de poveste. Când cineva spunea că e o partidă de povestit nepoților, ei bine, atunci trebuie să se raporteze mereu la ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 februarie 2013. În 1989, o altă noapte de 21-22 avea să trezească la viață spiritul adormit al românilor, iar acum, a fost o noapte care a demonstrat că, atunci când crezi suficient de mult în tine, imposibilul devine posibil!

Alături de George Dobre, am fost martorul unui miracol românesc și mă bucur teribil că am acest privilegiu de a putea transmite mai departe o mică parte din toată nebunia unei nopți pe care mulți dintre noi nu o vor uita vreodată. Chiar cred că atunci când ne vom da ultima suflare, noi, cei 35 de mii de oameni care am trăit cu sufletul la gură mai bine de trei ceasuri într-un ger de februarie minunea Stelei, una dintre imaginile care ni se vor derula rapid prin fața ochilor, într-un film al vieții de câteva clipe, va fi legată de bucuria nemărginită din acea seară magică poleită cu praf de stele.

Nici cei mai fanatici suporteri ai roş-albaştrilor nu se puteau gândi la o asemenea răsturnare de scor, mai ales după ce se întâmplase în meciul de la Amsterdam, câştigat de Ajax cu 2-0, dar şi pentru că Stelei îi lipseau cei doi plămâni de la mijloc, căpitanul Alex Bourceanu şi Mihai Pintilii. Echipa lui Laurențiu Reghecampf a jucat perfect și a deschis scorul prin Iasmin Latovlevici, însă chiar şi aşa, nu îndrăzneam să ne gândim la un final atât de nebun şi de minunat precum ne-a oferit destinul european al Stelei. Însă, a venit şi minutul 76! Este momentul când Vlad Chiricheş urmăreşte din priviri un balon respins din careul olandezilor, îl simte, îi ascultă respiraţiile, aproape că îl adulmecă precum o felină înaintea atacului decisiv, apoi îl loveşte în plin! Mingea aproape că rupe plasa, de fapt, nici Zidul Berlinului nu ar fi făcut faţă furiei din şutul lui Vlad, în care a adunat toate speranţele şi energiile transmise prin ochii şi sufletele tuturor steliştilor. Efectul este asurzitor: în câteva clipe, stadionul erupe ca un vulcan, inimile noastre o iau razna, stau să ne explodeze din piept şi să se unească într-una singură roş-albastră. Este golul care va marca o nouă generaţie de stelişti şi care ne face să trăim o nouă bucurie neţărmurită precum în urmă cu opt ani, la un alt meci de poveste, desfăşurat parcă după acelaşi scenariu, cu Valencia!

 

CITESTE SI | AVENTURA IN ISTANBUL

 

Au urmat prelungirile! Aici, au fost și câteva momente în care ne-a șuierat glonțul pe la ureche, când Ajax a fost aproape să ne spulbere visul calificării, dar parcă totul a fost făcut și aranjat special pentru Steaua. Pot spune acum că a fost scris în stele ca roș-albaștrii să-și facă suporterii fericiți, după ce înaintea meciului puțini mai credeau cu adevărat în ei.

La începutul celei de-a doua reprize de prelungiri, am simțit și am și spus în comentariu că Steaua se va califica la penalty-uri, iar George a replicat: „Nu știu cine ți-a spus asta, dar ar fi foarte bine așa ca să nu mai stăm atâta cu emoții”. Și așa a și fost. La loviturile de departajare, am avut senzația că dacă ar fi bătut și Tătărușanu, și el ar fi înscris, atât de siguri pe ei și de motivați mi s-au părut steliștii. Era un sentiment dominant că indiferent cine execută, nu are cum să rateze. Tot Latovlevici a închis meciul, după ce tot el a deschis drumul calificării spre optimile de finală, unde aștepta campioana Europei, Chelsea.

Steaua își ducea legenda mai departe, așa cum doar ea știe să o facă, cu câte un meci memorabil la anumite cicluri. A fost un meci inegalabil din punctul meu de vedere pentru că îl trăiești cu totul diferit și la o intensitate mult mai mare atunci când este implicată o echipă din țara ta față de un derby european. De altfel, toată încărcătura emoțională și toată adrenalina acumulată în timpul meciului m-au făcut să nu pot adormi până spre dimineață, iar după ce m-am trezit, îmi simțeam corpul atât de stors și epuizat de parcă eu aș fi alergat non-stop 120 de minute.

Facebook Comments

There is 1 comment .

Lasă un răspuns