ZIUA CAND FLUTURELE GRANATA SI-A FRANT ARIPILE

5 minutes, 54 seconds

Istoria lui Torino este un perpetuu „cum ar fi fost daca?” La sfarsitul anilor ’40, Il Grande Toro avea, poate, cea mai puternica din Europa si doar tragedia aviatica de la Superga din 1949 i-a frant zborul lin spre cele mai inalte culmi ale fotbalului continental. Intreaga echipa a marelui Torino, care cucerise patru scudetti la rand, a pierit in acel accident cumplit din 4 mai 1949, cand se intorcea de la Lisabona, dupa un meci amical cu Benfica. De atunci, gruparea granata nu a mai reusit sa-si revina cu adevarat, castigand un singur titlu in Serie A, in 1976. In toata aceasta perioada, torinezii au mai fost loviti de cateva drame, dar niciuna nu a avut amploarea mortii fulgeratoare a lui Gigi Meroni, in urma cu o jumatate de secol.

Supranumit „La Farfalla Granata”, Meroni a intrupat cel mai bine sperantele lui Torino de a regasi zapezile de altadata. Un fotbalist iesit din tiparele acelor vremuri, comparat adesea cu George Best, datorita infatisarii sale, dar si a stilului de viata nonconformist, Gigi Meroni a fost omul care i-a incantat cel mai mult pe fanii lui Torino in anii ’60 si a carui disparitie prematura i-a facut pe multi fani granata sa se intrebe daca nu cumva sunt blestemati.

Ajuns in 1962 la Genoa, cand avea doar 19 ani, el a atras privirile nu doar datorita calitatilor sale extraordinare de pe teren, dar si ca urmare a stilului flamboyant, total opus unei societati italiene foarte conservatoare in acele timpuri. Astfel, Meroni s-a evidentiat prin infatisarea sa de rebel, cu plete si barba, intr-o perioada in care majoritatea italienilor erau mereu barbieriti, prin jambierele lasate in jos pana la glezne, prin faptul ca poza pentru diversi fotografi in pictoriale, dar mai ales prin relatia tumultuoasa cu Christina Uderstadt, fosta sotie a unui regizor de film. Atat de nonconformist a fost incat a refuzat in noiembrie 1965 inaintea unui meci din preliminariile Cupei Mondiale sa se tunda la solicitarea selectionerului Edmondo Fabbri, motivand astfel: „Cred că pot juca bine chiar şi cu părul lung!”

Dupa doar doi ani la Genoa, Gigi Meroni a fost vandut la Torino pentru 300 de milioane de lire italiene, o suma considerabila in acea perioada, iar mutarea avea sa aiba urmari cu adevarat tragice. In primul rand, antrenorul genovezilor, Benjamin Santos, un fost atacant al lui Torino imediat dupa Superga, a aflat vestea transferului lui Meroni in timp ce era in vacanta cu familia sa in La Coruna. Cum primise asigurari inaintea plecarii in Spania ca starul sau nu va fi vandut, Santos s-a urcat furios in masina si a plecat imediat spre Italia. Nu a mai ajuns, insa, niciodata la destinatie pentru ca a intrat cu autoturismul sau intr-un copac, murind pe loc, iar sotia si fetele sale fiind grav accidentate!

In aceste circumstante sumbre, Gigi Meroni a ajuns la Torino, unde a atins apogeul carierei sale sub comanda legendarului antrenor Nereo Rocco. Desi a fost scos tapul ispasitor pentru esecul Italiei de la Mondialul din 1966, cu toate ca el nu a jucat in esecul rusinos suferit in fata Coreei de Nord, extrema dreapta a stralucit la gruparea granata alaturi de francezul Nestor Combin. Practic, Torino a fost echipa care a pus capat invincibilitatii marelui Inter al lui Helenio Herrera, in care straluceau, printre altii, Giacinto Faccheti si Luis Suarez. Pe 12 martie 1967, Il Toro s-a impus pe Giuseppe Meazza cu 2-1 intr-un meci in care La Farfalla Granata a stralucit la intensitate maxima. Inter suferea primul sau esec in trei ani, timp in care a cucerit trei scudetti, doua Cupe ale Campionilor Europeni si doua Cupe Intercontinentale, iar Torino bifa cel mai important succes al sau dupa Superga.

 

CITESTE SI | IL DERBY DELLA MOLE

 

A fost momentul in care fanii torinezi au inceput sa viseze din nou la revenirea perioadei de gratie a clubului din anii ’40. Marea rivala a lui Torino, Juventus, a incercat sa-i fure giuvaierul, platind 750 de milioane de lire pentru transferul sau! Oferta a fost de nerefuzat pentru Torino si Meroni urma sa devina bianconero! Numai ca noul proprietar al lui Juve, Gianni Agnelli, s-a confruntat cu o problema majora pe care nu o anticipase in momentul achizitionarii lui Meroni: majoritatea angajatilor sai de la uzinele Fiat erau suporteri ai lui Torino, care au amenintat cu greva! In plus, mii de oameni s-au strans in fata caselor celor doi presedinti ai cluburilor pentru a protesta vizavi de acest transfer. Astfel, Gigi Meroni a ramas la Torino si in sezonul 1967-1968 pentru a incerca aducerea primului titlul din vitrina gruparii granata dupa aproape trei decenii de seceta. Nu avea de unde sa stie ca acela va fi si ultimul!

Cum Nereo Rocco a plecat la AC Milan, locul sau pe banca a fost luat de fostul selectioner al Italiei, Edmondo Fabbri. Toata lumea astepta derby-ul cu Juventus, de pe 22 octombrie. Cu o saptamana inainte, Il Toro a invins-o pe Sampdoria cu 4-2, iar dupa meci, Meroni si colegul sau, Fabrizio Poletti, au vrut sa sarbatoreasca succesul intr-un bar de pe Corso Re Umberto. Numarul 7 al lui Torino avea un motiv in plus de fericire: fusese pronuntat divortul Christinei Uderstadt, ceea ce insemna ca acum isi puteau intemeia o familie.

In plina euforie, cei doi prieteni nu au fost atenti si au traversat printr-un loc nepermis, decizie care avea sa-i fie fatala lui Meroni. Acesta a fost lovit de un Fiat Coupe 124 si tarat pe sosea 50 de metri inainte de a fi izbit de o alta masina care venea din sens opus, in timp ce Poletti a scapat destul de usor. Incercarile medicilor de a-l salva au fost inutile si, la ora 22:50, a fost declarat oficial decesul. „La Farfalla Granata” avea doar 24 de ani! Ironia destinului amar a facut ca cel care l-a lovit pe Gigi Meroni sa fie chiar unul dintre cei mai infocati fani ai sai, Attilio Romero. Acesta avea 19 ani in acel moment si il iubea atat de mult pe Meroni ca avea in camera lui un poster cu el si aceeasi coafura ca si idolul sau! Povestea lui Romero nu se opreste, insa, aici. Dupa ce si-a revenit din socul accidentului, el a devenit presedintele lui Torino in 2000, dar cu rezultate dezastruoase. In mandatul lui Romero, clubul granata avea sa intre in faliment, iar pe 9 august 2005, a incetat sa mai existe, pentru o perioada!

Moartea „Fluturelui Granata” a produs un cutremur de proportiile dramei de la Superga printre fanii torinezi. Peste 20 de mii de oameni au asistat la funeraliile lui Gigi Meroni, iar in onoarea sa, jucatorii lui Torino s-au autodepasit, impunandu-se in derby-ul cu Juventus cu un categoric 4-0. Nestor Combin a realizat un hattrick, iar Alberto Carelli, care a purtat tricoul cu numarul 7 al lui Meroni, a inscris si el in ceea ce reprezinta pana astazi cel mai concludent triumf al lui Il Toro in Il Derby della Mole.

De 50 de ani incoace, 15 octombrie ramane o zi de doliu pentru intreaga suflare torineza. Pentru ca, atunci, aripile fluturelui granata s-au frant atat de brusc. Dar in acelasi timp, este si o zi de speranta pentru ceea ce a insemnat Gigi Meroni, pierdut, dar niciodata uitat!

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns