SIVORI, INGERUL CU FATA MURDARA

5 minutes, 48 seconds

Maine, ar fi fost ziua de nastere a lui Enrique Omar Sivori. Cu aceasta ocazie, va propun sa ne intoarcem in timp pentru a afla povestea unuia dintre cei mai talentați atacanți ai anilor ‘50-‘60 prin intermediul acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari.

Este omul care i-a administrat prima înfrângere de pe teren propriu în Europa marelui Real Madrid de la jumătatea secolului trecut, iar în 1961 a fost distins cu prestigiosul trofeu Ballon dOr de revista France Football. Ulterior, la mult timp după retragerea sa din fotbal, a fost numit de mass-media „Maradona anilor ‘60”, datorită asemănărilor cu cel mai mare fotbalist argentinian al tuturor timpurilor. Mic de statură, doar 1,63 metri, dar extrem de percutant, Sivori și-a scris legenda în special în fotbalul italian, unde a avut parte de o perioadă glorioasă la Juventus, dar și la Napoli. A cucerit Copa America cu naționala Argentinei, dar nu a putut juca la Cupa Mondială pentru țara sa natală, ci pentru a doua sa patrie, Italia. „Singura modalitate de a distra miile de fani care privesc fotbalul este să te distrezi tu însuți pe teren. Dacă tu nu te amuzi, nimeni altcineva nu o va face”, obișnuia să spună Sivori despre stilul său de joc.

Povestea sa începe pe 2 octombrie 1935 în San Nicolas de los Arroyos, un orășel din provincia Buenos Aires într-o familie de italo-argentinieni. Bunicul său pe linie paternă, Giulio Sivori, era un imigrant din provincia Genoa, în timp ce mama sa avea rădăcinile din Abruzzo.

În 1954, la doar 19 ani, debutează la River Plate, alături de care cucerește primul titlu de campion al Argentinei un an mai târziu, după o victorie cu 2-1 în fața marii rivale, Boca Juniors, chiar pe terenul acesteia, La Bombonera.

În 1956, povestea se repetă și River iese din nou campioană în ultima etapă, după un succes cu 4-0 în fața lui Rosario Central, iar unul dintre goluri îi aparține lui Sivori. În același an, debutează și în naționala Argentinei, pentru care va juca de 18 ori și va înscrie nouă goluri. Aici, se distinge alături de Humberto Maschio și Antonio Angelillo, alți doi jucători argentinieni care vor face pasul spre Italia împreună cu Omar. Ei formau celebrul „Trio al Morții”, cum l-a numit presa acelor timpuri. Sivori, Angelillo și Maschio au fost porecliți și „Îngerii cu fețe murdare”, ca o paralelă la cunoscutul film cu gangsteri foarte în vogă în acea perioadă. Împreună, au contribuit din plin la triumful Argentinei de la Copa America din 1957. Tot în acel an, joacă ultimul său meci la River Plate, pe 5 mai, după ce cucerește al treilea titlu consecutiv. Imediat, Juventus Torino îl transferă pentru o sumă record la acea vreme, 10 milioane de pesos, echivalentul a 100 de mii de euro astăzi! Pentru gruparea „milionarilor” din Buenos Aires avea să se dovedească o afacere proastă din punct de vedere sportiv întrucât timp de 18 ani după plecarea lui Sivori nu a mai câștigat vreun trofeu! Însă, din punct de vedere financiar, a fost o adevărată lovitură, care a ajutat-o pe River să își închidă stadionul El Monumental cu o peluză care avea să-i poarte numele lui Omar. Până atunci, arena lui River Plate avea forma unei potcoave de cal.

 

CITESTE SI | OMUL CARE A PUS ARGENTINA PE HARTA FOTBALULUI

 

Plecarea din Argentina i-a închis ușa echipei naționale, din cauza unei interdicții din partea guvernului italian și astfel, Sivori nu a putut participa la Cupa Mondială din 1958.

Poreclit „El Cabezon” (Cap mare) datorită stilului său de joc, Omar Sivori a devenit un hit instant și la Juventus, ajutând echipa să câștige primul său scudetto după o așteptare de șase ani încă din primul sezon. Într-o tripletă cu John Charles și Giampiero Boniperti, Sivori a marcat 22 de goluri în 32 de meciuri. În cei șapte ani petrecuți la Torino, Omar Sivori va înscrie 167 de goluri în 253 de apariții și va cuceri trei titluri de campion și două Cupe ale Italiei. Sivori deține și recordul de goluri într-un singur meci pentru Bătrâna Doamnă: șase, înscrise împotriva lui AC Milan, într-un succes cu 9-1 din 10 iunie 1961.

Memorabilă este povestea unui meci cu Padova, pe care Juve avea să-l câștige autoritar. Înaintea unei lovituri de la 11 metri, Sivori i-a spus portarului advers că îi va permite să își recâștige respectul fanilor, indicându-i colțul unde va trage. Acesta a plonjat unde i-a zis Sivori, care, însă, a șutat în partea opusă!

În 1961, Omar Sivori a câștigat trofeul Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător al anului în Europa și tot atunci este convocat în premieră în naționala Italiei, după ce mai câștigă un titlu cu Juventus. Pentru squadra azzurra, a jucat în 9 partide și a înscris opt goluri și a participat la Cupa Mondială din 1962, din Chile. În februarie 1962, marchează golul care a însemnat prima înfrângere europeană pe Santiago Bernabeu pentru Real Madrid: grație succesului cu 1-0, Juventus devine prima echipă care triumfă în fieful celei mai glorioase echipe din acele timpuri.

 

CITESTE SI | JAVIER ZANETTI, MISTER INTER

 

În 1965, sosirea antrenorului paraguayan Heriberto Herrera pe banca lui Juventus a dus la despărțirea lui Omar Sivori de gruparea bianconero. Sivori a ajuns la Napoli, unde a fost întâmpinat cu un entuziasm fantastic. Într-o echipă în care mai jucau Dino Zoff și Jose Altafini, Sivori i-a făcut pe fani să viseze la primul titlu din istorie, dar Napoli a terminat sezonul 1967-68 pe locul secund în urma lui AC Milan, cea mai bună clasare de până atunci în Serie A. În mod paradoxal, ultimul său meci a fost chiar împotriva lui Juventus, în 1969, când a fost eliminat pentru lovirea lui Erminio Favalli. La conferința de presă de după meci, a declanșat o tiradă împotriva fostei sale echipe și a fost suspendat șase etape. Sivori a considerat că este o pedeapsă prea aspră și a decis să pună capăt carierei de jucător.

După retragere, Omar Sivori a început să antreneze în Argentina, unde le-a pregătit pe Rosario Central și Estudiantes La Plata, înainte de a fi numit selecționer în 1972. El a calificat echipa la Cupa Mondială din 1974 și a fost omul care l-a promovat în națională pe Ubaldo Fillol, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari portari din istoria Argentinei. După încă o experiență de antrenor la Racing Club, Sivori a fost scouter-ul lui Juventus în America de Sud, căutând talente pentru Bătrâna Doamnă, așa cum și el a fost descoperit pe vremea când juca la River Plate de Renato Cesarini.

Omar Sivori a încetat din viață pe 17 februarie 2005, la vârsta de 69 de ani.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns