GEORGE WEAH: EXPLOZIE, TEHNICA, VITEZA SI FORTA

3 minutes, 31 seconds

Maine, George Weah implineste 51 de ani, motiv pentru care va invit sa ne reamintim de cariera Fotbalistului African al Secolului XX gratie acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari”. Singurul jucător care a primit în acelaşi an trofeele FIFA World Player of The Year, Balonul de Aur şi Jucătorul African al Anului, Weah a fost unul dintre marii atacanţi ai anilor ‘90 în fotbalul mondial.

Născut pe 1 octombrie 1966 la Monrovia, capitala Liberiei, George Weah a fost crescut de o bunică întrucât părinţii săi se despărţiseră când el era foarte mic. Primele sale echipe la care a jucat fotbal provin din Liberia şi se disting doar prin numele lor simpatice: Young Survivors (Tinerii Supravieţuitori), Mighty Barrolle (Barrolle cel puternic) sau Invincible Eleven (11-le Invincibil), cu ultimele două cucerind câte un titlu de campion. Abia în 1987, când a ajuns la Tonnerre Yaounde, în Camerun, a fost remarcat de antrenorul francez Claude Le Roy, selecţionerul Camerunului la acea dată, care i l-a recomandat pe Weah lui Arsene Wenger.

Desen realizat de Romeo’s drawings by Roman Cenusa

Antrenorul lui AS Monaco a fost încântat de când l-a văzut prima dată şi nu a stat pe gânduri, transferându-l în 1988. „Weah a fost o adevărată surpriză. Pentru mine, a fost ca şi cum un copil ar descoperi un iepuraş de ciocolată în grădina sa de Paşti. Nu am mai văzut un jucător care să explodeze pe scena fotbalului aşa cum a făcut-o el!”, l-a descris Wenger pe George Weah. În Principat, Weah a fost precum o furtună: între 1988 şi 1992, a marcat 47 de goluri în 103 meciuri, a cucerit Cupa Franţei, în 1991, şi un an mai târziu a ajuns în finala Cupei Cupelor, pierdută, însă, în faţa lui Werder Bremen.

În 1992, George Weah a ajuns la Paris Saint-Germain, unde a câştigat un titlu în Ligue 1, în 1994, două Cupei ale Franţei şi o Cupă a Ligii. În plus, cu el în mare formă, PSG a jucat trei ani la rând în semifinalele cupelor europene: în 1993, în Cupa UEFA, în 1994, în Cupa Cupelor, iar în ‘95, în Champions League, unde a fost şi cel mai prolific marcator al sezonului.

În vara lui 1995, este cumpărat de AC Milan, unde are un impact imediat. Debutează cu gol la doar şase minute după ce a intrat pe teren într-un meci cu Padova, câştigat cu 2-1 şi cucereşte lo scudetto încă din primul său sezon, iar la finalul anului devine primul jucător non-european care primeşte Balonul de Aur.

În octombrie 1996, a marcat cel mai spectaculos gol al său, într-un meci cu Hellas Verona, când a preluat mingea din preajma propriului careu şi nu s-a mai oprit cu ea decât în poarta adversă, după ce a driblat nu mai puţin de şapte adversari.

O lună mai târziu, el a fost în mijlocul unui scandal ce i-a atras suspendarea pe şase etape în Champions League. După ce a tot fost şicanat pe teme rasiste de Jorge Costa, Weah a ripostat şi i-a spart nasul portughezului.

Weah a mai cucerit un titlu, în 1999, apoi a încercat o aventură la Chelsea, alături de care a câştigat Cupa Angliei, în 2000. După ce a marcat 46 de goluri în 114 meciuri pentru Milan, George Weah a fost lăsat să plece ulterior la Manchester City, iar ultimele sale borne din carieră înainte de a se retrage în 2003 au fost Olympique Marseille şi Al Jazira, din Emiratele Arabe Unite.

Deşi a marcat 22 de goluri în 60 de selecţii, Weah nu a putut ajunge la Cupa Mondială cu naţionala Liberiei, cel mai aproape fiind în 2002, când a ratat prezenţa la turneul final la un singur punct. Totuşi, el a încercat să-şi ajute țara cu orice preţ şi a candidat la preşedinţia Liberiei în 2005, fiind însă învins în alegeri cu scorul de 60-40 la sută. El a rămas implicat în politică şi s-a făcut cunoscut şi prin acţiunile sale umanitare. În prezent, este senator al Liberiei.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns