CRĂCIUNESCU: „VOI REGRETA TOATĂ VIAȚA CĂ L-AM ELIMINAT PE CĂMĂTARU!”

5 minutes, 58 seconds

Ion Craciunescu a fost ultimul mare arbitru roman aflat in centrul marilor evenimente fotbalistice ale vremurilor sale. A fost tusier in brigada lui Ioan Igna la semifinala EURO ’88, Germania Federala – Olanda 1-2, apoi, ca o reverenta pentru intreaga sa cariera, a fost desemnat sa arbitreze finala Champions League din 1995, Ajax – Milan 1-0, in chiar ultimul sau an de activitate. Dincolo de aceste borne colosale pentru orice arbitru, valceanul a fost unul dintre cei care au condus derby-ul Steaua – Dinamo si in epoca comunista si dupa 1990. Ce amintiri i-au lasat confruntarile dintre cei doi giganti ai fotbalului romanesc, mai ales din perioada in care erau si niste forte majore in Europa, aflati din interviul acordat in exclusivitate pentru www.BogdanSocol.ro.

– Ce înseamnă să fii arbitru la un derby Steaua – Dinamo?

– Eu cred că era unul dintre cele mai importante lucruri care ţi se puteau întâmpla în activitatea de arbitru şi era un moment pe care îl aşteptai cu nerăbdare pentru că era ca un fel de recunoaştere a meritelor tale că eşti capabil să conduci un joc care, în acele timpuri, era unul dintre cele mai grele meciuri de arbitrat din lume.

– Ce amintiri aveţi de la primul derby pe care l-aţi arbitrat? Aţi avut emoţii mari înaintea vreunui Steaua – Dinamo?

– Nu am amintiri speciale nici de la primul, nici de la ultimul derby. Dacă nu îţi controlai emoţiile sau erai mai slab de înger, cred că făceai infarct înainte de a ajunge la meci. Înaintea fiecărui meci Steaua – Dinamo, eram chemaţi la Federaţie, pe Vasile Conta, la CNEFS (Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport), cum era atunci, şi preşedintele CNEFS-ului îi convoca şi pe arbitri şi pe preşedinţii cluburilor pentru a le atrage atenţia să nu existe incidente şi un arbitru desemnat să conducă derby-ul a luat, săracul, praf de aspirină ca să facă temperatură mare. Ulterior am aflat şi, atunci, am ajuns să arbitrez eu.

 

CITESTE SI | ECHIPELE DE VIS ALE LUI DANCIU-GOL

 

Altă dată, eram foarte relaxat că nu arbitram. Trebuia să arbitreze Ştreng din Oradea şi atunci când arbitrul se accidenta, urma unul dintre cei trei oameni cu cea mai mare vechime în Divizia A. Ştreng avea vechime mai mare decât mine, dar cum nu a putut, Ion Alecsandrescu şi preşedintele lui Dinamo au convenit să arbitrez eu. Şi aşa cum eram, nepregătit psihic pentru un asemenea meci, am arbitrat şi, culmea, acela mi-a ieşit cel mai bine! Că în rest, am dat şi vreo 13 galbene şi trei roşii la un derby, la alt meci, am vrut să conduc fără să dau niciun galben şi m-am îmbrâncit cu jucătorii, le-am pus şi mâna în piept, a fost nenorocire, ce să mai … Niciodată nu era bine, însă, pentru că se interpreta rezultatul şi, în funcţie de rezultat, te judeca. Erau două forţe imense atunci, armata şi miliţia. Erau timpuri foarte grele, dar dacă mă gândesc acum, erau şi două echipe imense şi o demonstrează rezultatele obţinute în competiţiile internaţionale. Erau ambiţii mari: la Dinamo, era Alexia, un oltean, secretar de stat, dar era un tip excepţional, mai era generalul Dănescu, iar la Steaua, era Valentin Ceauşescu, un domn, unul dintre marii domni pe care i-am cunoscut în viaţa mea, indiferent de ce ar vrea să spună cineva. Chiar eu m-am dus şi l-am salvat o dată pe Constantin după un meci Steaua – Dinamo, în care George Ionescu era la o linie cu Constantin, iar Radu Petrescu din Braşov, la centru, şi s-a anulat un gol Stelei, care s-a retras de pe teren. S-a dat ordin să fie daţi afară toţi arbitrii, iar Constantin venise plângând la mine. Eu îl cunoscusem pe Valentin după un meci Steaua – Dinamo din 1988, unde la centru a fost Ioan Igna, eu eram la o linie şi Dan Petrescu la cealaltă linie. Eram brigada care urma să meargă la Campionatul European din Germania Federală, unde am şi condus semifinala Germania – Olanda. A fost un meci încheiat la egalitate, 3-3, şi la final, Puiu Iordănescu m-a chemat să se uite la imagini pentru că i s-a părut că a fost ofsaid la două goluri marcate de Dinamo. Şi atunci a intrat Valentin şi ne-a întrebat la ce ne uităm, iar imediat ne-a spus: „Nu vă mai uitaţi că au fost valabile golurile!” Iar mie mi-a zis: „Dumneata să mergi pe linia asta pentru că am relaţii foarte bune despre dumneata! Nu eşti corupt, nu eşti luat de nimeni.” Mi-a dat un număr de telefon şi mi-a spus că dacă mi se întâmplă ceva să îl sun direct pe el. După ce Constantin a venit la mine plângând, eu am mers la Institutul de Fizică Atomică să-l caut pe Valentin. L-am găsit într-un birou normal, simplu, nu avea nici secretară, și i-am spus: „Domne, faza nu s-a produs pe partea lui, ci pe partea cealaltă.” Iar el a răspuns: „Aveți dreptate! Să-i spuneți omului să stea liniștit că nu va păți nimic.”

 

CITESTE SI | MITRALIERA CU GOLURI

 

– Dumneavoastră ați comis vreo greșeală într-un derby pe care să o regretați ulterior?

– O să regret toată viața că l-am eliminat pe Cămătaru! L-am dat afară pentru un gest pentru care doar un tâmpit l-ar fi putut da afară! A dat cu piciorul în minge după ce am fluierat eu. Și eu, crezând că nu mai are cartonaș galben pentru că un arbitru trebuie să aibă mintea la el tot timpul și trebuie să fie lucid mereu, am crezut că i-am dat galben lui Mateuț. Și când am scos să-i dau cartonașul galben, au sărit steliștii pe mine că mai are unul și a trebuit să i-l arăt pe al doilea. Mă rugam la Dumnezeu să se termine meciul așa! Uneori, te mai scoate și rezultatul și lucrurile nu se amplifică dacă rezultatul e favorabil echipei defavorizate! În meciul ăla, Steaua a înscris în ultimele minute și îmi venea să mor! Țin minte că în fiecare joi, mergeam la ședință la Comisia Județeană de Arbitraj, unde veneau toți arbitrii, iar președintele Comisiei ne întreba cum a fost la meciuri. Și eu am recunoscut imediat! Era un fel de eliberare pentru că te apasă. Sunt meciuri în care mai și greșești, dar cred că valoarea unui arbitru o dă frecvența cu care face greșeli, constanța lui și felul cum operează în suprafața de pedeapsă e foarte important. La fel și la eliminări, penalty-uri, aici se judecă marii arbitri, după părerea mea.

Cititi maine pe www.BogdanSocol.ro a doua parte a interviului cu Ion Craciunescu despre derby-ul Steaua – Dinamo.

Facebook Comments

There are 3 comments .

  1. Salut Bogdan!Chiar dacă nu are legătură directă cu articolul,vreau să-ți transmit că regret faptul că s-a ajuns până aici. Speram ca încet,incet,să revii acolo unde ți-e locul. Nu știu dacă decizia luată este una mai mult forțată sau nu,dar cred că ai luat hotărârea cea mai înțeleaptă. Ce nu înțeleg eu este cum de colegii tăi nu te susțin în nici un fel. Sau poate nu știu eu. Sper să mai vorbim pe blog,iar când o fi timpul,să ne auzim și vedem cu bine. Eu tot cred că o să te mai aud la un Real-Barca. Salutări!

  2. Salutare! Din punct de vedere al sustinerii, doar Dumnezeu si familia sunt alaturi de mine! Plus oamenii ca tine, motiv pentru care iti multumesc! Aici, vom vorbi oricand doresti. Zilele astea, va aparea un articol pe tema asta pe blog.

  3. Pingback: CRACIUNESCU: "ETERNUL DERBY A FOST NIVELUL MAXIM AL FOTBALULUI ROMANESC!" - Bogdan Socol

Lasă un răspuns