REAL SOCIEDAD 2003, ATÂT DE APROAPE DE CER

8 minutes, 4 seconds

În sezonul recent încheiat din La Liga, Real Sociedad a luptat până în ultima secundă pentru a obține calificarea în Europa League de pe locul al șaselea. Gruparea txuriurdin a reușit să își depășească rivala din Țara Bascilor, Athletic Bilbao, grație unui gol înscris de Juanmi la chiar ultima fază a meciului cu Celta Vigo. Dar în urmă cu un deceniu și jumătate, Sociedad a sperat la titlu până în ultima clipă după o luptă la baionetă cu Real Madrid.

Nimeni nu se aștepta la un asemenea traseu în condițiile în care în ediția precedentă, 2001-2002, bascii terminasera abia pe locul 13. Noul sezon a început cu francezul Raynald Denoueix pe bancă. Acesta venea pe Anoeta după ce a impresionat la FC Nantes, echipa lui Viorel Moldovan, pe care a dus-o spre cucerirea titlului în Ligue 1 în 2001, precum și a două Cupe ale Franței, în 1999 și 2000. Denoueix a fost continuatorul celebrului „jeu a la nantaise”, stilul de fotbal-șampanie promovat de gruparea „canarilor” prin Jose Arribas, în anii ’60, și prin Jean-Claude Suaudeau, în anii ’90, dar a fost demis de Nantes la doar câteva luni după ce devenise campion al Franței din cauza rezultatelor slabe din startul stagiunii. La Real Sociedad, el a preluat un grup de jucători de calitate, dar cărora le lipsea consistența. În poartă era olandezul Sander Westerveld, centrul defensivei era compus din argentinianul Gabriel Schurrer, campion al Spaniei în 2000 cu Deportivo La Coruna, norvegianul Kvarme și Igor Jauregi, în flancul drept al apărării, juca Aitor Lopez Rekarte, iar partea stângă era acoperită de Aranzabal. La mijloc evoluau două figuri iconice pentru La Real: Mikel Aranburu, care a jucat întreaga carieră la Sociedad, și Xabi Alonso, care, la 19 ani, primise banderola de căpitan de la fostul antrenor, galezul John Toshack. În flancuri, jucau doi jucători extrem de talentați: rusul Valeri Karpin și Javi De Pedro, iar în atac, sârbul Darko Kovacevic, revenit la club în 2001 după doi ani în Italia, și turcul Nihat Kahveci, adus de la Beșiktaș de Toshack, au compus un cuplu de temut, care a produs 43 de goluri de-a lungul sezonului. În plus, în lot mai erau și fratele lui Xabi, Mikel Alonso, dar și Pikabea, Igor Gabilondo, Oscar de Paula, Sergio Boris, Dimitri Khohlov, Jose Barkero, Tayfun Korkut sau Joseba Llorente. Cu mulți dintre aceștia, a fost coleg și Gică Craioveanu, care își amintește: „De Pedro a fost, poate, cel mai bun mijlocaș stânga pe care l-am văzut eu vreodată. Un fotbalist de o calitate extraordinară. Oscar de Paula a semnat în același timp cu mine și avea un joc de cap excelent în condițiile în care nu era un atacant foarte înalt, la doar 1,80 metri. Iar Karpin era un mijlocaș total, box-to-box, cum se spune acum, un marcator, şi un jucător destul de complet, cu care am avut o relaţie specială. Cred că am fost singurul lui coleg din Spania pe care l-a invitat la el acasă la masă pentru că, altfel, era destul de retras.”

Campionatul a început excelent pentru Real Sociedad, cu o victorie, 4-2, în derby-ul basc cu Athletic Bilbao, de pe teren propriu, urmată de alte șase succese și trei remize. Primul test important a venit în etapa a zecea, când trupa lui Denoueix a mers pe Santiago Bernabeu pentru confruntarea cu primul Imperiu Galactic al lui Florentino Perez la Real Madrid. Los blancos tocmai câștigaseră cu câteva luni în urmă La Novena grație reușitelor lui Raul Gonzalez și Zinedine Zidane și îl transferaseră de la Inter pe brazilianul Ronaldo, MVP-ul Cupei Mondiale din 2002. Cu toate că părea un David în faţa lui Goliat, Real Sociedad a plecat de la Madrid cu un rezultat excelent, 0-0, extinzându-şi invincibilitatea în La Liga. De altfel, gruparea txuriurdin a confirmat remiza de pe Bernabeu două runde mai târziu, când a învins-o cu 2-1 pe FC Barcelona pe teren propriu, prin dubla lui Kovacevic. Sociedad a continuat să impresioneze, terminând neînvinsă turul de campionat! Abia pe 2 februarie 2003, a suferit primul eşec al sezonului, 0-3 pe terenul marii rivale Athletic Bilbao. Această înfrângere a afectat moralul băieţilor lui Raynald Denoueix, care au pierdut ulterior 12 puncte în următoarele opt etape, unele în mod dramatic! Aşa, Sociedad a fost învinsă de Betis cu 3-2, cu un gol primit în minutul 93, după ce pentru andaluzi punctase pe final şi Iulian Filipescu, şi a remizat cu Villarreal, 2-2 acasă, cu două goluri încasate în prelungiri! Pe 13 aprilie 2003, pe Anoeta venea Real Madrid, care adunase şase succese la rând în campionat şi forţa, totodată, cucerirea La Decima. Numai că „galacticii” lui Vicente del Bosque nici nu au avut timp să îşi dea seama prea bine de ce se întâmplă că s-au trezit conduşi cu 3-0 după o jumătate de oră! Kovacevic a deschis scorul în minutul 2 şi tot el l-a majorat peste 17 minute, iar turcul Nihat, care avea să termine stagiunea pe locul al treilea în ierarhia marcatorilor, cu 23 de reuşite, după Roy Makaay şi Ronaldo, a făcut 3-0 în minutul 31. Realul a dat impresia că şi-ar reveni peste numai un minut, când Ronaldo a redus din diferenţă, însă Sociedad a refăcut avantajul de trei goluri graţie lui Xabi Alonso, care l-a învins pe Iker Casillas cu un şut fabulos de la 25 de metri. Acela a fost unul dintre golurile care au definit cel mai bine cariera lui Xabi Alonso, care peste doi ani urma să cucerească trofeul Champions League în acea finală epică de la Istanbul, dar şi acel sezon de poveste al lui Real Sociedad. Madridul nu a mai izbutit decât să mai îndulcească eşecul cu un gol pe final înscris de Javier Portillo, astfel că bascii s-au impus cu 4-2. Acesta a fost momentul în care Real Sociedad a început să realizeze că poate cu adevărat să dea marea lovitură, mai ales că trupa lui Del Bosque a comis tot mai mulţi paşi greşiţi: o remiză acasă în El Clasico cu FC Barcelona, 1-1, dar mai ales un eşec umilitor pe Bernabeu cu Mallorca, 1-5, cu Samuel Eto’o în rolul principal. În schimb, Sociedad s-a impus în cinci din următoarele șase runde, singura înfrângere fiind pe Camp Nou, 1-2. Mai erau trei etape de disputat și echipa lui Denoueix era stăpâna propriului său destin: avea un punct peste Madrid și cu trei victorii, devenea campioană. Pentru prima oară după 21 de ani!

În etapa a 36-a, Real Sociedad a primit vizita campioanei en-titre, Valencia, care era în cursa pentru calificarea în Champions League, în timp ce Real Madrid a jucat acasă cu Celta Vigo, care se lupta și ea cu „liliecii” pentru ultimul bilet de Ligă. Trupa lui Rafa Benitez a plecat cu un punct de pe Anoeta, 1-1, același rezultat înregistrat și pe Santiago Bernabeu, astfel că suspansul s-a prelungit pentru penultima rundă. Atunci, Real Madrid a mers pe Vicente Calderon pentru derby-ul local cu rivala Atletico, abia revenită în Primera, în timp ce Real Sociedad s-a deplasat pe Balaidos, unde a înfruntat-o pe Celta. Avea să fie momentul de cotitură în ceea ce privește titlul de campioană! Echipa lui Raynald Denoueix s-a sufocat în Galicia, unde a fost condusă încă din minutul 10, după golul lui Mostovoi, și a pierdut la final cu 3-2, dubla lui Nihat Kahveci din ultimele 25 de minute fiind inutilă. În același timp, los blancos nu i-au lăsat nicio șansă lui Atleti și s-au impus lejer cu 4-0, după ce brazilianul Ronaldo a deschis scorul după numai șase minute, realizând o dublă pe Calderon, la fel ca și Raul.

Runda finală a fost, parcă, ruptă din peisajul fotbalului spaniol din 1980. Și atunci, ca și acum, Madridul și gruparea din San Sebastian s-au duelat până în ultima clipă pentru titlu, iar în etapa de final, cele două pretendente la coroana de campioană își înfruntau încrucișat rivalele: „albii” pe Bilbao, iar La Real pe Atletico. Și atunci, ca și acum, Real Madrid era în pole-position și avea să termine stagiunea pe primul loc, grație unui succes cu 3-1, dublă Ronaldo și un gol Roberto Carlos, respectiv Alkiza. Astfel, succesul lui Real Sociedad cu 3-0 în fața lui Atletico nu a mai contat, dar, cu siguranță, acel sezon de poveste, plin de vise, emoții și speranțe încă îi mai face pe fanii nostalgici ai echipei txuriurdin să se întrebe: „cum ar fi fost dacă?!” La acea vreme, nimeni nu se gândea că acela avea să fie chiar ultimul trofeu major cucerit de primul Imperiu Galactic al lui Florentino Perez la Real Madrid. Dar plecarea lui Makelele la Chelsea în vara lui 2003 a accelerat falimentul unui proiect clădit pe niște picioare de lut.

 

PARIAZA CU WINMASTERS PENTRU A BENEFICIA DE O OFERTA EXCELENTA! INTRA AICI SI VEZI DESPRE CE ESTE VORBA!

Revenind la eroii noștri, peste doar un sezon, Real Sociedad a ajuns până în optimile Champions League, unde a fost eliminată de Olympique Lyon, dar a a terminat abia pe locul 15 în La Liga, ceea ce a dus la demiterea lui Raynald Denoueix. Mai mult, la doar patru ani de la momentul când aproape că a atins cerul, clubul basc a retrogradat din La Liga. A fost finalul trist al unei alte campioane care ar fi putut fi și mai mare decât a fost!

Facebook Comments

There are 2 comments .

  1. Interesant articol si ce vremuri bune pentru Real Sociedad.. Am vazut ca au inceput licitatiile pentru Champions League si Europa League (2018 – 2021) si este o categorie care pana acum n-a mai fost: Balkans. Oare sa fie inclusa si Romania aici? Astept un raspuns, multumesc.

Lasă un răspuns