CLAUDIU NICULESCU: „UN GOL ÎN DERBY, LA FEL DE FRUMOS CA NAŞTEREA COPIILOR”

6 minutes, 8 seconds

Claudiu Niculescu este un antrenor la modă în aceste zile, după ce a scris istorie cu FC Voluntari prin cucerirea Cupei României în faţa favoritei Astra Giurgiu. Dincolo de această performanţă uriaşă realizată cu o echipă înfiinţată abia în 2010, el rămâne o figură emblematică a derby-urilor Dinamo – Steaua din anii 2000. Cel supranumit „Lunetistul” pentru precizia ucigaşă a şuturilor sale şi-a reamintit de momentele frumoase, dar şi mai puţin frumoase trăite în Clasicul României.

– Care este prima ta amintire despre derby-ul Steaua – Dinamo inainte de a juca în el?

– Cred că acel meci câştigat de Dinamo cu 3-2 în Ştefan cel Mare când Mihalcea a dat golul victoriei. Aceea este, dacă nu mă înşel, prima amintire şi mai este acea finală de Cupa României din 1988, când steliştii s-au retras de pe teren după acel gol anulat din ultimul minut. Eram un copil atunci.

– Înainte de a juca pentru Dinamo, ai fost la Universitatea Craiova. Este binecunoscută adversitatea oltenilor pentru echipele din Bucureşti, dar faţă de cine era mai mare ura lor, faţă de Steaua sau Dinamo?

– Faţă de ambele, în egală măsură. Aşa am simţit atunci că ura era la fel de mare faţă de ambele echipe.

– Ce îţi mai aminteşti din primele derby-uri disputate împotriva Stelei?

– În primul meci cu Steaua după ce m-am transferat la Dinamo, eu am fost rezervă şi am intrat spre final. Am câştigat cu 2-0 în Ştefan cel Mare, iar primul derby ca titular a fost în Supercupa României din 2001 de pe Lia Manoliu, când am şi reuşit să marchez. Am făcut un meci bun, însă am pierdut cu 2-1. Iar una dintre cele mai frumoase amintiri de-ale mele a fost în acelaşi an, în turul semifinalei Cupei României, când am câştigat cu 1-0 în Ghencea. Dinamo nu mai bătuse de 13 ani în Ghencea şi s-a impus atunci cu golul marcat de mine. Acestea au fost primele mele trei derby-uri cu Steaua.

– Ce inseamna pentru un atacant acest derby, mai ales cand si inscrie?

– Nu cred că poate exista ceva mai frumos pentru un atacant, şi nu doar pentru un atacant, ci pentru orice jucător, să înscrie împotriva rivalei de moarte. Este clar că nu există un sentiment mai plăcut şi mai ales dacă cu golul sau golurile tale se câştigă acel meci.

– Simţeai o presiune în plus că trebuie să marchezi în acest derby?

– Nu, mai mult ca niciodată nu mă interesa să marchez în astfel de derby-uri, ci mă interesa doar să câştigăm noi pentru că era un meci important pentru noi şi pentru toţi suporterii dinamovişti, iar dacă reuşeam să şi înscriu era perfect. N-aveam nicio presiune că trebuie să marchez neapărat. Niciodată, nu am avut ca scop înaintea unui joc acest lucru. Mă gândeam să fac un meci bun, să ies sănătos de pe teren, să-mi ajut echipa să câştige şi aşa veneau şi golurile.

 

CITEŞTE ŞI | ECHIPELE DE VIS ALE LUI DANCIU-GOL

– Cu ce poţi compara bucuria unui gol înscris în Derby?

– Probabil cu naşterea copiilor. Sunt senzaţii diferite, dar este o bucurie imensă pentru că sunt două momente frumoase în viaţă. Să marchezi împotriva rivalilor şi să ţi se nască copiii.

– Care a fost cel mai frumos gol marcat într-un Derby de România?

– A fost acel gol de care am mai amintit, din turul semifinalei de Cupa României, din sezonul 2001-2002, în Ghencea. Am şutat din colţul careului de 16 metri în vinclul porţii apărate de Martin Tudor. Dar sunt şi alte goluri importante, precum cele două înscrise de Paşti în 2007 la victoria cu 4-2. Din fericire, mă pot mândri că am marcat destul de multe goluri în aceste derby-uri. Opt sau nouă goluri în Derby sunt DESTUL de multe pentru un fost jucător al lui Dinamo.

– Care a fost cea mai neplăcută amintire de la derby-urile cu Steaua?

– Să ştii că nu am avut foarte multe amintiri neplăcute, în anii petrecuţi la Dinamo. Pot spune un singur episod când am fost dezamăgiţi după meci: atunci când am fost egalaţi în minutul 90 în Ştefan cel Mare. Acela a fost cel mai dezamăgitor derby din cele jucate de mine.

– Ce fundas advers ti-a facut viata cea mai grea in Derby?

– Au fost mai mulţi, începând cu Baciu şi Miu, continuând cu Goian şi Rădoi. Aceştia au fost cei mai puternici fundaşi ai Stelei pe care i-am întâlnit ca adversari.

– Cum trăiai săptămâna dinaintea unui derby cu Steaua? Ionel Dănciulescu spunea că nu putea dormi înaintea acestor meciuri?

– Era o problemă cu somnul şi la mine. Nu dormeam ca de obicei pentru că se simţea tensiunea apropierii meciului, era presiunea rezultatului, a suporterilor. Eram concentraţi de la începutul săptămânii şi probabil că asta ne afecta şi somnul în zilele premergătoare jocului, dar, curios, în după-amiaza meciului, pentru că, de regulă, jucam în nocturnă, reuşeam să dorm o oră – o oră şi jumătate. E un pic ciudat, dar atunci reuşeam să mă relaxez un pic.

 

„Dănciulescu căra pianul şi eu eram pianistul!”

– Cat de adevarata este afirmatia ca victoria intr-un derby echivaleaza aproape cu castigarea unui titlu?

– Nu este deloc adevărată din punctul meu de vedere. Nu contează foarte mult o victorie într-un derby cât contează câştigarea unui trofeu. Cu trofeul rămâi şi rămâi în istoria clubului şi rămâne şi în palmaresul tău de fotbalist. Am mai auzit de multe ori vorba asta că nu contează ce faci în campionat, dar trebuie să baţi Steaua. Nu este adevărat. Dacă se poate să câştigi şi împotriva Stelei şi să câştigi şi titlul, cu atât mai bine. Dar eu aş fi preferat o înfrângere la ei acasă şi o victorie pe teren propriu, dar să cucerim noi titlul.

– Ionel Dănciulescu te-a inclus într-o echipă ideală a lui Dinamo din jucătorii alături de care a evoluat. Cum a fost parteneriatul cu el?

– A fost foarte fructuos. Noi ne-am completat foarte bine de-a lungul carierei noastre pentru că am crescut împreună de la juniori, ne simţeam foarte bine în teren. Fără el lângă mine, nu aş fi reuşit să marchez atât de multe goluri pentru că el căra pianul şi eu eram pianistul. Lăsând gluma la o parte, şi el m-a ajutat foarte mult şi eu l-am ajutat foarte mult. Dacă nu marcam eu, o făcea el, tot timpul ne simţeam pe teren fără să ne vedem, reuşeam să ne dăm pase de gol unul celuilalt şi asta s-a văzut cel mai bine în statistica golurilor marcate de noi pentru Dinamo şi nu numai.

– Cum ai descrie în trei cuvinte derby-ul Steaua – Dinamo?

– Pasiune, orgoliu şi spectacol.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: