ROBERTO CARLOS, FILE DE POVESTE

3 minutes, 58 seconds

Astazi, Roberto Carlos împlineşte 44 de ani. Cu această ocazie, vă invit să ne reamintim de brazilianul considerat cel mai ofensiv fundaş stânga din istoria fotbalului şi care, în 2013, a fost inclus de cotidianul Marca în cel mai bun 11 din istoria lui Real Madrid.

Renumit pentru raidurile sale în flancul stâng la Real şi la naţionala Braziliei, dar şi pentru loviturile libere, ucigătoare uneori, pentru portarii adverşi, Roberto Carlos nu şi-a trădat originile de atacant, post pe care a început să joace fotbalul înainte de a fi reprofilat în defensivă. Poreclit „omul glonţ” datorită şuturilor sale în forţă, Roberto Carlos deţine şi recordul de viteză pentru executarea unei lovituri libere, 169 de kilometri pe oră! El a inventat o tehnică specială de lovire a mingii, căreia i-a spus „tre dedos” pentru că acoperea balonul doar cu ultimele trei degete ale piciorului stâng, imprimându-i un efect neaşteptat pentru goalkeeper-ul advers. Aşa a fost posibil să înscrie unele goluri antologice, printre care se numără şi cel de la Tournoi de France din 1997. În meciul cu Franţa, el a prins un şut fabulos de la 35 de metri, iar mingea a avut o traiectorie ce i-a pus la lucru şi pe oamenii de ştiinţă. Balonul lovit cu foarte multă putere părea să iasă în afara terenului, însă cu doar câţiva metri în faţa porţii, a luat un efect surprinzător şi a intrat în plasă, spre uluiala lui Fabien Barthez, care a rămas nemişcat pe linia porţii. Aceasta este considerată cea mai spectaculoasă lovitură liberă a tuturor timpurilor în istoria fotbalului. Roberto Carlos s-a remarcat şi prin centrările ideale pentru coechipieri, una dintre acestea venind în finala Champions League din 2002 pentru golul memorabil al lui Zindedine Zidane.


Născut pe 10 aprilie 1973 la Garca, Sao Paulo, Roberto Carlos da Silva Rocha a început fotbalul profesionist în 1991 la Uniao Sao Joao şi peste doar un an a fost convocat în premieră la naţionala Braziliei, pentru care avea să evolueze în 125 de meciuri şi să înscrie 11 goluri. Cu Selecao, a participat la trei Cupe Mondiale, jucând finala în 1998 şi cucerind trofeul în 2002, şi a mai câştigat de două ori Copa America, în 1997 şi 1999, şi o Cupă a Confederaţiilor.
În 1992, a fost împrumutat la Atletico Mineiro, iar în 1993 ajunge la Palmeiras, unde a fost coechipier cu Rivaldo şi alături de care a cucerit două titluri de campion al Braziliei. În 1995, face pasul spre Europa, ajungând la Inter Milano, unde debutează cu un gol marcat dintr-o lovitură liberă de la 30 de metri în partida câştigată cu 1-0 în faţa Vicenzei. Însă, deşi a marcat cinci goluri în 30 de partide, Roberto Carlos nu s-a simţit prea în largul său la Inter şi, după numai un sezon, semnează cu Real Madrid. Din 1996 până în 2007, nimeni nu l-a mai putut scoate din banda stângă a „galacticilor”, pentru care a jucat în 584 de meciuri în toate competiţiile şi a marcat 71 de goluri. Este şi jucătorul Realului cu cele mai multe partide în La Liga, 370, depăşind recordul deţinut de Alfredo di Stefano. Pe Santiago Bernabeu, Roberto Carlos a cunoscut gloria absolută, câştigând de trei ori trofeul UEFA Champions League, în 1998, 2000 şi 2002, patru titluri de campion al Spaniei, două Cupe Intercontinentale, o Supercupă a Europei şi trei Supercupe ale Spaniei. Mai mult, în 1997, după primul său sezon la Real, a fost desemnat al doilea cel mai bun jucător al anului la Gala FIFA. Ultimul său meci la Madrid a fost cel în care a cucerit ultimul său titlu de campion, în 2007, la 3-1 cu Mallorca.

CITEŞTE ŞI | PIANISTUL CĂRĂUŞ

Ajuns în Turcia la Fenerbahce, Roberto Carlos a jucat doi ani şi jumătate, obţinând două supercupe, după care, în 2010, a revenit în Brazilia, pentru a juca alături de fostul său coechipier de la naţională şi Real Madrid, Ronaldo. În februarie 2011, Roberto Carlos acceptă oferta faraonică a patronului lui Anji Mahacikala, Suleyman Kerimov, care i-a propus un contract pe două sezoane în valoare de 10 milioane de euro, în condiţiile în care brazilianul avea aproape 38 de ani. La Anji, Roberto Carlos a jucat doar până în 2012, când a devenit antrenorul echipei. În 2013, pleacă în Turcia pe banca lui Sivasspor, unde rezistă un an şi jumătate, iar, după o altă experienţă nereuşită la Akhisar Belediyespor, a revenit pe teren în India, la Delhi Dynamos, unde este antrenor-jucător.

P.S. Povestea lui Roberto Carlos poate fi citită şi în cartea „100 de fotbalişti legendari”, care se găseşte în librăriile reale şi virtuale.

There are 2 comments .

  1. Pingback: ROBERTO CARLOS, FILE DE POVESTE – Real Madrid Romania

  2. Pingback: ZIUA BACIULUI - Bogdan Socol

Lasă un răspuns