MES QUE UNA REMUNTADA

5 minutes, 29 seconds

Seara de 8 martie 2017 va ramane in istorie drept momentul in care Barcelona a redefinit notiunea de „remuntada”, realizand in fata lui Paris Saint-Germain cea mai spectaculoasa si mai nebuna rasturnare de situatie din toate timpurile sau, cum ar spune catalanii, „remuntada de todos los remuntadas”. Dincolo de faptul ca nicio alta echipa nu a reusit sa intoarca un 0-4 din tur in 185 de situatii, performanta stelara a Barcei a fost posibila datorita unui conglomerat de ingrediente care exista doar in ADN-ul marilor campioni. Daca in precedenta situatie in care a plecat de la un handicap de patru goluri din prima mansa, in 2013 in fata lui Bayern Munchen, gruparea catalana a pierdut si meciul de acasa cu 0-3 in fata unei masini de fotbal, acum Barcelona a strivit-o pe PSG precum se contorsioneaza o cutie de aluminiu sub presiunea unui bocanc greu. In primul rand, factorul Camp Nou, in maretia sa, a facut posibila o asemenea revenire, coplesindu-si adversarii cu o senzatie de sufocare. La fel s-a intamplat si in 2000, cand Barcelona trebuia sa intoarca un 1-3 cu Chelsea si terenul sau magic a afisat inaintea jocului un mozaic in culorile Catalunyei pe care scria cu litere aurite „2-0”. Pana la urma, a fost 3-1 dupa 90 de minute si 5-1 in prelungiri pentru trupa blaugrana, unde juca atunci Luis Enrique, actorul principal al actualei remontada. Asa cum in 1999, tot Camp Nou a fost scena celei mai nebune finale de Champions League din istorie, cand Manchester United a intors trofeul dinspre Munchen catre Old Trafford cu doua goluri inscrise in minutele 91 si 93 de rezervele Sheringham si Solskjaer, dupa ce Bayern parea castigatoare inca din prima repriza, si miercuri, the dying minutes au conferit noptii catalane un parfum cu aroma de nemurire. De eternitate. Pentru ca asemenea momente sunt facute pentru a creiona adevaratele legende. Acele „minute care mor” au ucis-o pe Paris Saint-Germain si au readus-o la viata pe Barcelona. Pentru ca Barca chiar se hraneste din asemenea succese. Acele minute de prelungire au insemnat, de fapt, minutele mortii pentru PSG si clipele in care s-a nascut spiritul cel mai inalt al unei Echipe. Pentru ca Barca este „mai mult decat o echipa”! Iar felul in care publicul si-a impins favoritii spre victorie printr-un nivel al decibelilor si al presiunii puse pe francezi cum nu am mai intalnit de la finala pentru titlu cu Atletico din 2014 a intregit armonios tabloul blaugrana.
Spuneam ca Luis Enrique a avut rolul esential in aceasta poveste fabuloasa. Dupa 0-4 pe Parc des Princes, a aparut imediat dorinta de revansa. Nu fata de PSG, ci fata de el insusi si fata de cei care l-au criticat tot mai insistent in ultima vreme. In conditiile in care stia ca nu va mai continua si in sezonul viitor, Lucho nu a vrut sa abdice iesind pe usa din dos, ci lasand ceva pentru totdeauna fanilor Barcei. Cruyff va ramane Creatorul, parintele Barcelonei moderne, Pep va fi mereu cel mai mare pentru ca a urcat de la La Masia, a fost copilul de suflet al marelui Johan, a devenit capitanul Barcei, castigand prima Urecheata din istoria clubului, si apoi si-a desavarsit legenda ca antrenor, dar Luis Enrique va fi amintit mereu drept omul care a facut imposibilul posibil si care a oferit tuturor cea mai frumoasa noapte a vietii lor cule.

De aici, a aparut speranta. Lucho a crezut in visul remuntadei si i-a facut si pe toti jucatorii sai sa creada ca pot recupera handicapul de patru goluri, ceea ce s-a vazut si in atitudinea de pe teren a jucatorilor Barcelonei cu acel spirit de a nu renunta niciodata, nici macar atunci cand totul le pare potrivnic, cum s-a intamplat dupa golul de 3-1 al lui Cavani. Un antrenor nu poate fi mare daca nu are si o strategie perfecta, iar miercuri, Luis Enrique l-a surclasat tactic pe Unai Emery.Bascul nu a luat deloc in calcul factorul Camp Nou, unde pierduse 10 din 10 dueluri, uneori chiar la diferente uriase, iar miercuri a avut o tactica falimentara inca de la inceput, cand nu a mizat pe Kimpembe, unul dintre cei mai buni jucatori din tur. In plus, Emery nu a stiut nici cum sa reactioneze pe final de meci, cand PSG era inghesuita in propria treime si nu mai era in stare nici sa indeparteze mingea din preajma careului. In schimb, Luis Enrique a mizat pe o formula castigatoare, 3-4-3, cu Macherano, Pique si Umtiti in aparare, o linie de mijloc extrem de creativa si solida, dispusa in romb, cu Rakitic, Busquets, Iniesta si Rafinha, si tridentul MSN, din care a stralucit cel mai mult Neymar, care a scos un penalty, a marcat un gol si a pasat decisiv la golul calificarii inscris de Sergi Roberto. Nimic nu este intamplator in viata si in fotbal. Faptul ca tocmai un fost canteran al clubului a salvat-o pe Barca ar trebui să dea de gândit clubului care, în ultima vreme, s-a cam îndepărtat de filosofia de  a miza cât mai mult pe jucători din propria academie. Reusita jucătorului de 25 de ani reprezinta identitatea usor-pierduta a Catalunyei in ultima vreme si un semnal ca întoarcerea la origini este mai necesară ca niciodată. Dacă în 2011, regretatul Tito Vilanova alinia un 11 format exclusiv din foști componenți ai La Masia, în ultimii ani tendința a fost ca Barcelona să pună accent pe transferuri de zeci de milioane de euro, precum Paco Alcacer, si sa ii îndepărteze pe canterani, cum au fost cazurile lui Munir, Montoya sau Bartra. Cu toate că Pep Guardiola spunea cândva ca nu poate fi o bucurie mai mare, nici măcar cea a unui trofeu cucerit, decât atunci când debutezi în prima echipă a Barcei un jucător provenit din La Masia, acum lucrurile s-au mai schimbat. Însă, tocmai un catalan autentic, care joacă la club de la 11 ani, a reaprins adevaratul spirit al Barcelonei. Așadar, factorul Camp Nou, dorința de revanșă, speranta, atitudinea, o strategie perfectă, identitatea și spiritul au fost elementele care au compus cea mai spectaculoasa răsturnare de situație din istoria fotbalului. Cand toate aceste ingrediente se reunesc intr-o reteta perfecta, demna de un restaurant Michelin de trei stele, atunci apare si acea sansa care ii rasplateste doar pe cei indrazneti si care cred pana la capat in visul lor. Asa cum s-a intamplat in minutul 96, cand Barcelona a atins cerul. Englezii au o vorba: Sky is the limit (doar cerul e limita). Dupa acest 6-1, Barca a trecut dincolo de aceasta bariera. Pentru ca, intr-adevar, este Mes que un club!

There is 1 comment .

  1. Pingback: FUNDASUL INDRAGOSTIT DE GOL – BogdanSocol.ro

Lasă un răspuns