NICE, POVESTEA UNUI SUCCES

5 minutes, 21 seconds

2011. Sfarsitul lunii mai. Nice pierde in ultima etapa a sezonului la Valenciennes, 1-2, si termina pe primul loc deasupra zonei retrogradarii, la doua puncte in fata rivalei sale de pe Coasta de Azur, AS Monaco, la care juca si Daniel Niculae.

Acela avea sa devina un moment de cotitura care va schimba radical destinele celor doua cluburi. Desi retrogradati, monegascii au fost preluati de multimiliardarul rus Dmitry Rybolovlev, iar peste doi ani au revenit in elita fotbalului din Hexagon pe care acum sunt pe cale sa-l subjuge, devenind, totodata, si o prezenta obisnuita in fazele superioare ale Champions League. Pe de alta parte, „vulturii” din Nisa au intrat sub tutela lui Jean-Pierre Rivere, directorul unei platforme imobiliare, care a investit aproape 12 milioane de euro, ceea ce i-a permis sa obtina 51 la suta din actiunile clubului.

Jean-Pierre Rivere, un preşedinte vizionar

Devenit si presedintele lui Nice, Rivere a observat ca unele lucruri nu merg cum trebuie, insa a mers in continuare pe mana antrenorului Eric Roy, o figura emblematica a echipei. Nascut la Nisa, Roy si-a inceput si, in acelasi timp, si-a incheiat cariera alaturi de Le Gym, dupa ce a mai evoluat la Lyon, Marseille, Sunderland si Rayo Vallecano. Numai ca primele 13 etape din noua stagiune, 2011-2012, i-au fost fatale, dupa ce a obtinut doar doua victorii si sase infrangeri. Roy a fost inlocuit cu secundul sau, Rene Marsiglia, care a reusit sa o salveze pe Nice de la retrogradare chiar in ultima etapa, dupa un succes pe terenul lui Olympique Lyon cu 4-3. Cu toate acestea, presedintele vizionar al gruparii de pe Cote d’Azur a trebuit sa ia cea mai grea decizie in calitate de conducator. In seara cand echipa si-a asigurat mentinerea in Ligue 1, toata lumea era bucuroasa, cu exceptia unei singure persoane, Jean-Pierre Rivere. „Rene Marsiglia avea o calitatea umana uriasa, dar atunci, stiam deja ca voi renunta la el. A fost cel mai urat moment din cariera mea de conducator de club. Nu aveam nimic sa-i reprosez, stiam ca echipa ii datoreaza supravietuirea, dar stiam si ca pentru a duce clubul mai departe, la un alt nivel, trebuie un alt antrenor. A fost o noapte cumplita”, a rememorat acele clipe Rivere in fata jurnalistilor revistei France Football. Stia ca are o misiune importanta la carma unei grupari care a cucerit patru titluri de campioana in anii ’50 si trei Cupe ale Frantei, dintre care ultima in 1997.

In locul regretatului Rene Marsiglia, care a incetat din viata pe 25 septembrie 2016 din cauza unui cancer la varsta de 57 de ani, a fost numit Claude Puel, cel care a dus-o pe Nice intr-o noua dimensiune. Din candidati la retrogradare, Les Aiglons au terminat sezonul 2012-2013 pe pozitia a patra, la doar trei puncte de ultimul loc de Champions League, ocupat de Lyon, ajungand in preliminariile Europa League! In sezonul imediat urmator, Nice a reintrat intr-o zona pline de turbulente. Mijlocasul Kevin Anin a suferit un grav accident de circulatie in iunie 2013, in urma caruia a ramas paraplegic, iar tricoul sau cu numarul 17 a fost retras de club, care a ajuns iarasi in preajma zonei fierbinti a clasamentului. Nice a ocupat doar locul 17, la doar doua puncte de retrogradare, insa tot Puel si Rivere au readus clubul in prim-plan printr-o lovitura extraordinara de imagine la inceputul lui 2015. Nice l-a recuperat pe Hatem Ben Arfa, unul dintre marile talente ale fotbalului francez, care incepuse sa se iroseasca in Anglia. Cu toate ca nu a avut drept de joc in a doua parte a stagiunii 2014-2015 intrucat deja evoluase pentru doua cluburi in acelasi sezon, Newcastle United si Hull City, Ben Arfa avea sa rasplateasca increderea celor de la Nice prin cel mai bun fotbal al sau in editia urmatoare de campionat. Castigand un adevarat diamant, caruia i-a redat stralucirea deplina, trupa de pe Allianz Riviera a fost o adevarata incantare in Ligue 1, iar Jean-Pierre Rivere a fost desemnat presedintele anului 2015 de revista France Football. Ben Arfa a marcat 17 goluri si a starnit o adevarata isterie nationala privind convocarea sa in lotul lui Didier Deschamps pentru EURO 2016, iar Nice a terminat pe locul patru, cu al treilea atac din campionat. Iar ce era mai bun de-abia urma sa vina!

 

CITEŞTE ŞI | COMPETIŢIA CARE NU SE TERMINĂ NICIODATĂ

 Le Gym s-a despartit de Ben Arfa, plecat la Paris Saint-Germain, si de antrenorul Claude Puel, ajuns in Premier League la Southampton, insa a continuat sa ramana in prim-plan. Elvetianul Lucien Favre a preluat echipa de pe malul Mediteranei, dupa ce a fost desemnat de patru ori antrenorul anului in Germania, fie ca era pe banca Herthei Berlin sau la Borussia Monchengladbach, iar rolul vedetei i-a fost oferit lui Mario Balotelli. Cu alte transferuri foarte bine tintite, fundasul brazilian Dante, fost castigator de Champions League cu Bayern Munchen, mijlocasul ofensiv Younes Belhanda, fost campion al Frantei in 2012 cu Montpellier, si Wylan Cyprien, mijlocas central adus de la Lens, Nice a dominat prima parte a sezonului, terminand anul 2016 in fruntea Ligue 1, cu un singur esec in 19 runde! Balotelli, atat cat a jucat, a fost acel Super Mario pe care il asteptau suporterii „vulturilor”, cu 9 goluri in 14 meciuri, rezistand pana acum tentatiilor de a-si arata cealalta latura intunecata a sa, care i-au oprit ascensiunea la Manchester City, AC Milan sau Liverpool. In plus, Nice are si un alt om de gol important, Alassane Plea, atacantul format la Olympique Lyon fiind cel mai prolific jucator al lui Gym, cu 11 reusite.

Pentru toate aceste performante, Jean-Pierre Rivere a fost desemnat pentru a doua oara la rand presedintele anului de revista France Football. Din anii ’90, nu se mai intamplase ca un sef de club din Ligue 1 sa primeasca aceasta distinctie in doua sezoane consecutiv, de la Carlo Molinari, presedintele lui Metz. „Marea recompensa pentru un conducator este sa-si vada suporterii fericiti”, a marturisit Rivere, care subliniaza de fiecare data ca Nice este un club care stie sa-si pastreze legatura cu trecutul. O face mereu cand iese pe teren si apara culorile orasului, jucand si in onoarea victimelor atacului terorist din 14 iulie 2016 si ca un omagiu pentru Kevin Anin, dar mai ales pentru Rene Marsiglia. Omul de la care a pornit intreaga poveste. Daca el nu o salva pe Nice de la retrogradare in 2012, cinci ani mai tarziu Les Aiglons nu ar mai fi indraznit sa viseze la fotbalul din Champions League si, de ce nu?, chiar la titlul de campioana.

Pentru ca doar „vulturii” pot indrazni sa ajunga acolo sus …

There are 3 comments .

  1. Pingback: CRONICA UNUI SUCCES ANUNTAT – BogdanSocol.ro

  2. Pingback: COMPETITIA CARE NU SE TERMINA NICIODATA - BogdanSocol.ro

  3. Pingback: FÂNTÂNA NESECATĂ DE GOLURI A FRANȚEI - Bogdan Socol

Lasă un răspuns