„Ai marcat un gol si acum te crezi mare jucator”, i-a aruncat in gluma Cristiano Ronaldo lui Casemiro la antrenamentul lui Real Madrid dinaintea meciului cu Espanyol, dupa ce brazilianul a marcat dintr-un voleu senzational golul de 3-1 impotriva lui Napoli, care i-a oferit trupei lui Zinedine Zidane prima sansa la calificarea in sferturile Champions League.
Ce-i drept, pana la reusita care a luminat seara de miercuri de pe Santiago Bernabeu, Casemiro a stat in obscuritatea pe care o atrage rolul sau de santinela in fata unei aparari de multe ori foarte vulnerabila. Numai ca, asa cum primul Real galactic a avut atat de suferit dupa despartirea de Claude Makelele, Casemiro este un jucator indispensabil gruparii blanco tocmai prin libertatea pe care o ofera celorlalti colegi de-ai sai dinlinia mediana, Kroos, Modric, Kovacic, Isco sau James, care nu mai au grija imediata a asigurarii fazei defensive. Multa lume s-a indoit de calitatile lui Casemiro din momentul in care a venit la Madrid, in 2013, de la Sao Paulo pentru 6 milioane de euro, dupa ce a fost imprumutat jumatate de an la echipa secunda a Realului. Ceea ce m-a frapat cel mai mult la el a fost aspectul cam rotofei pentru un jucător de 22 de ani, cât avea în 2014, atunci când Carlo Ancelotti îl trimitea pe teren în returul de la Dortmund, la scorul de 2-0 pentru Borussia, care forţa şi golul al treilea echivalent cu intrarea în prelungiri.
Numai că această percepţie mi-a schimbat-o chiar Casemiro cu o zi înaintea finalei Champions League de la Lisabona. Eram prezent la antrenamentul oficial al galacticilor, unde am fost sedus încă o dată de tehnica sclipitoare a lui Zinedine Zidane, pe atunci secundul lui Ancelotti, care se băgase la o miuţă cu jucătorii Realului. La un moment dat, in apropiere de locul unde ma aflam, mi-a atras atentia Casemiro,care nici nu facea parte din lotul pentru duelul cu Atletico, dar se distra, pur si simplu, pe teren. Il luase drept cobai pe un om din staff-ul Realului, care trebuia sa vina de la un metru de el sa-i ia mingea, in conditiile in care brazilianul statea pe loc. Acesta a incercat de mai bine de zece ori sa ii sufle balonul, insa Casemiro, fara a se clinti macar si razand cu gura pana la urechi, l-a trecut elegant pe langa el de fiecare data. Atunci, am inteles, totusi, ca avem de-a face cu un jucator cu glezna fina, dar care trebuie sa faca si treaba mai murdara pe teren. Pentru ca, pana la urma, Casemiro este un pianist nevoit sa isi care singur pianul la fiecare reprezentatie, ba mai mult, unul care trebuie sa duca in spate si instrumentele celorlalti colegi de orchestra pentru ca muzica lor sa rezoneze gratios intr-o simfonie perfecta.
Golul de miercuri cu Napoli nu a facut decat sa confirme faptul ca Zidane a avut dreptate cand a insistat cu el in ciuda numeroaselor critici primite si a inchis gura celor care nu il considerau pe Casemiro un jucator demn sa imbrace tricoul blanco. Iar cuvintele lui Alvaro Arbeloa, fostul coleg al brazilianului de la Real, spun totul: „Casemiro este cel mai bun mijlocas din lume!”
written by You may also want to read
